pizzicato [At: TOPÎRCEANU, O. A. II, 12 / P: pi-ți~ / E: it pizzicato] 1-2 sn, av (Mod de a cânta dintr-un instrument muzical) prin ciupirea coardelor, fără folosirea arcușului. 3-4 sn Bucată muzicală sau fragment (compuse pentru a fi) executate în acest fel.

PIZZICATO s. n. Mod de a cînta dintr-un instrument muzical cu coarde prin ciupirea coardelor, fără folosirea arcușului; fragment, bucată muzicală compusă pentru a fi executată în acest fel. Pizzicato din simfonia a IV-a de Ceaikovski. – Pronunțat: pi-ți-ca-to.

PIZZICATO s.n. Mod de a cînta dintr-un instrument cu coarde numai ciupindu-le, fără a folosi arcușul; bucată muzicală executată în acest fel. [Pron. pi-ți-ca-to. / < it., fr. pizzicato].

PIZZICATO [PI-ȚI-] s. n. mod de a cânta la instrumentele cu coarde numai prin ciupire, fără a folosi arcușul. ◊ piesă muzicală executată în acest fel. (< it. pizzicato)

PIZZICATO [pr.: pițicato] n. muz. 1) Mod de interpretare la instrumentele muzicale cu coarde fără a folosi arcușul, sunetele fiind produse prin pișcarea coardelor cu degetele; pișcat. 2) Bucată muzicală interpretată în acest mod. /Cuv. it.

pizzicato² [zz pron. ț] (desp. pi-zzi-) s. n., pl. pizzicatouri

pizzicato (it.) [zz pron. ț] adv., s. n.; abr. pizz.

pizzicato adv., s. n. [zz pron. it. ț]

pizzicato (cuv. it. [pitsicato] „ciupit”), indicație tehnică pentru instrumentele de coarde și arcuș* prin care se cere punerea în vibrație a coardelor prin ciupire cu degetul. P. cu mâna dreaptă, cunoscut în tehnica orch. începând cu Monteverdi, se notează prin scrierea cuvântului întreg sau abrev. (pizz.) deasupra primei note din seria celor afectate de această indicație. Revenirea la cântarea obișnuită se face prin indicația col’arco sau arco*. În piesele de virtuozitate (de ex. la Paganini), se întâlnește p. cu mâna stângă, ce se poate combina și cu execuția cu arcușul. Acest p. se indică printr-o cruciuliță scrisă deasupra notei.