plâns¹ sn [At: (a. 1600) GCR I, 67/22 / Pl: ~uri / E: plânge] 1 Plângere (1). 2 Bocire. 3 Zgomot produs de cineva care plânge. 4 (Ccr) Lacrimi. 5 (Îs) ~ul țigăncii Horă nedefinită mai îndeaproape. 6 (Îla) De ~ Vrednic de milă Si: jalnic, lamentabil. 7 (Fam; îe) ~ul crocodilului Plâns (1) ipocrit, fără lacrimi. 8 (Buc; Trs; îc) ~ul-cel-rău sau ~-rău Plânsoare (10). 9 (Înv) Rugăciune. 10 (Înv) Nemulțumire exprimată în scris sau oral. corectat(ă)

PLÂNS¹ n. v. A PLÂNGE și A SE PLÂNGE. ◊ De ~ care trezește compătimire; vrednic de milă. /a (se) plânge

plâns n. plângere: plânsul copiilor.

PLÎNS¹, (rar) plînsuri, s. n. Faptul de a plînge (v. plîngere, tînguire); (concretizat) lacrimi. Cu ochii umezi de lacrimi, amîndoi rămîn ca doi copii, cărora le potolești plînsul dîndu-le jucăria dorită. BUJOR, S. 27. Într-amîndoauă curțile împăraților nu mai vedeai fețe vesele, nu mai vedeai bucurie, ci numai lacrimi, plînsuri și suspine! SBIERA, P. 91. Cu mînile-amîndouă eu fața imi ascund Și-ntăia dată-n viață un plîns amar mă-neacă. EMINESCU, O. I 91. ◊ Fig. Al vostru-i plînsul strunei mele. GOGA, P. 8. Plînsul streșinii suspină ca un cîntec de vioară Monoton, șoptind povestea unei vremi de mult uitate. TOPÎRCEANU, S. A. 40. ◊ Loc. adj. De plîns = vrednic de milă, jalnic. L-am găsit într-o stare de plîns.

plîng, plîns, a plînge v. intr. (lat. plángere, a lovi, a plînge, it. piángere și piágnere, pv. planher, fr. plaindre, sp. plañir. V. plagă). Vărs lacrămĭ de durere saŭ de întristare: copiiĭ plîng și rîd foarte ușor. A-țĭ plînge sufletu saŭ inima, a jăli adînc. V. tr. Jălesc, regret perderea: toată țara l-a plîns pe Ștefan cel Mare. Compătimesc, deplor: te plîng de starea în care aĭ ajuns! V. refl. Mă jăluĭesc, îmĭ exprim durerea saŭ întristarea: bolnavu se plîngea de durerĭ la coaste. Mă jăluĭesc, reclam: păgubașu s’a plîns la poliție de furtu a căruĭ victimă a fost.

plîns m., pl. plînsete (după rîs, rîsete). Acțiunea de a plînge: copiiĭ pin plîns se liniștesc. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ: se auzea un plîns de copil, niște plînsete de copil.

plâns s. n., pl. plânsuri

plâns s. n., pl. plânsuri

plâns s. n., pl. plânsuri

+râsu'-plânsu' (de ~) (fam.) loc. adj., loc. adv. (situație ~, S-a purtat ~.)

PLÂNS s. 1. v. plânset. 2. plânset, (fam. și peior.) bâzâială, bâzâit, bâzâitură. (Un ~ de copil.) 3. lacrimi (pl.), plângere, plânset, plânsoare. (Oprește-ți ~ul!) 4. v. văitat. 5. v. jelire.

Plâns ≠ râs

PLÎNS s. 1. lăcrimare, plîngere, plînset, plînsoare, (înv. și reg.) plînsătură. (~ cuiva.) 2. plînset, (fam. și peior.) bîzîială, bîzîit, bîzîitură. (Un ~ de copil.) 3. lacrimi (pl.), plîngere, plînset, plînsoare. (Oprește-ți ~!) 4. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!) 5. bocire, jelire, plîngere, (pop.) jeluială, jeluire. (~ unui mort.)

PLÎNS. Subst. Plîns, plînset, plînsoare, plîngere, lăcrimare, lacrimi. Lacrimă, lăcrămioară (dim.), lăcrimea (reg.), lăcrimiță (reg.), lăcrimuță (reg.). Smiorcăială, smiorcăire, smiorcăit, smîrcîială (reg.), smîrcîit (reg.); scînceală, scîncet, scîncire, scîncit, scîncitură. Bocet, bocire, bocit, jelanie, jelire, jelit, jeluială, jeluire, lamentare, lamentație (rar), tînguială, tînguire, tînguit, vaier, văierare, văitare, văitătură, văicăreală (pop. și fam.). Suspin, suspinare, suspinat; sughiț. Adj. Plîns, cu lacrimi în ochi, plin de lacrimi, scăldat în lacrimi, înlăcrimat, lăcrimat, lăcrămos (pop.). Plîngăcios, plîngător, plîngăreț, lăcrimător (rar), lacrimogen (fig., ir. și depr.). Smiorcăit, smîrcîit (reg.), scîncitor. (Bocitor, jelitor, jeluitor, tînguios, tînguitor, văităreț, văitător. Vb. A-i da (veni) (cuiva) lacrimile (în ochi), a i se umezi ochii, a lăsa (a pune) buza, a-l podidi plînsul, a izbucni în plîns, a-l umfla (pe cineva) plînsul. A plînge, a vărsa lacrimi, a i se scălda ochii în lacrimi, a înlăcrima, a lăcrima, a da apă la șoareci, a face rachiu pisicii; plînge de sare cămașa de pe el, a plînge cu foc și pîrjol, a plînge ca o mireasă, a se umfla de plîns; a (se) smiorcăi, a smîrcîi (reg.), a plînge înăbușit, a (se) scînci; a plînge cu suspine. A-și înghiți plînsul (lacrimile). A (se) boci, a se jeli, a se jelui, a se tîngui, a se lamenta, a se văiera (reg.), a se văicări (pop. și fam.), a se văita, a se vălăcăi (reg.). V. durere, lamentare, necaz, neplăcere, tristețe.

a se prăpădi de plâns expr. a plânge foarte tare.