plana¹ vi [At: BOLLIAC, O. 161 / Pzi: ~nez, 3 (înv) și: plană / E: fr planer¹] 1 (D. păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. 2 (Fig) A constitui o prezență apăsătoare, primejdioasă, supărătoare. 3 (D. planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala. 4 (D. avioane) A zbura cu motorul oprit. 5 (D. avioane) A coborî cu motorul redus sau oprit pe o traiectorie cu pantă mică și cu viteză redusă. 6 (Rar) A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare Si: a domina. 7 (Fig) A se ridica deasupra altora prin importanță, prin însușiri etc. 8 (Fig) A fi iminent.

PLANA, planez, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, fără a părea că le mișcă. ◊ Fig. (Despre unele noțiuni abstracte) Cuvinte de o înduioșare neasemuită planau peste capul lui. ANGHEL, PR. 62. Acea curiozitate, întărîtată prin misterul ce plana asupra clăditorilor acestei minune artistice, a făcut să nască de sineși o legendă. ODOBESCU, S. II 506. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer, fără motor; (despre avioane) a zbura cu motorul oprit, datorită forțelor aerodinamice. 2. Intranz. A domina prin înălțime, a stăpîni. Deasupra noastră Măgura planează uriaș. CAMIL PETRESCU, V. 80. ♦ Fig. A domina prin superioritate. Ștefan cel Mare plană asupra acestui secol glorios. BĂLCESCU, O. II 17. 3. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică, pentru a o face plană. ♦ A corecta suprafața unui teren sau solul unei galerii de mină, pentru a o face plană, orizontală sau înclinată.

PLANA vb. I. 1. intr. (Despre păsări) A pluti în văzduh cu aripile deschise. ♦ (Despre un planor, un avion) A pluti în aer fără ajutorul unui motor. ♦ (Fig.) A fi iminent, a amenința să se întîmple, a pluti asupra... 2. intr. (Fig.) A domina, a stăpîni (prin superioritate). 3. tr. A netezi (o piatră), a face plană (o suprafață). [< fr. planer].

PLANA¹ vb. intr. 1. (despre păsări) a pluti în văzduh cu aripile deschise. ◊ (despre un planor, un avion) a pluti în aer fără motor. ◊ (despre ambarcații) a naviga cu mare viteză, având prova jumătate ieșită din apă. ◊ (fig.) a fi iminent, a amenința să se întâmple, a pluti asupra... 2. (fig.) a domina, a stăpâni (prin superioritate). (< fr. planer)

A PLANA¹ pers. 3 ~ează intranz. 1) (despre păsări) A zbura cu aripile întinse, fără a bate din ele. 2) (despre avioane sau planoare) A pluti prin aer, fără a folosi motorul. 3) fig. (despre evenimente, acțiuni etc.) A fi gata să se producă. /<fr. planer

planà v. 1. a sta în aer cu aripile întinse fără a se mișca: șoimul planează căutându-și prada; 2. fig. a pluti d’asupra: peste vieața-i inocentă vieața lui cea sfântă plană EM.; 3. a considera cu mintea lucrurile în totalitatea lor.

*planéz v. intr. (fr. planer, a plana, d. plain, plan). Se zice despre o pasăre cînd plutește în aer cu aripile întinse fără să bată: vulturu planează ore întregĭ la înălțimĭ excepționale. Pin ext. Privesc de sus: ochĭu aeronautuluĭ planează pe pămînt. Fig. Consider dintr’un punct de vedere foarte înalt, dómin cu cugetarea: geniu luĭ Bossuet plana asupra seculelor trecute.

plana (a ~) vb., ind. prez. 1 planez, 3 planează; conj. prez. 1 să planez, 3 să planeze

plana (a ~) vb., ind. prez. 3 planează

plana (a pluti, a domina, a prelucra) vb., ind. prez. 1 sg. planez, 3 sg. și pl. planează

PLANA vb. v. zbura.

PLANA vb. a pluti, a zbura. (O hîrtie luată de vînt ~ în văzduh.)