platou sn [At: ISIS (1859), 49/1 / Pl: ~uri / E: fr plateau] 1 Podiș (1). 2 Platformă (1). 3 Câmp destinat pentru instrucție și exerciții militare. 4 Suprafață netedă situată pe o porțiune mai înălțată a unei formațiuni anatomice. 5 Dispozitiv de formă triunghiulară sau circulară, cu o față plană, pe care se fixează diferite piese în vederea prelucrării lor la o mașină-unealtă. 6 Semifabricat în formă de placă pentru laminarea tablei subțiri, neferoase. 7 Farfurie mare de porțelan, de metal etc., pe care se aduc unele mâncăruri sau prăjituri pentru a fi servite la masă. 8 (Șîs ~ de filmare) Încăpere special amenajată pentru filmare într-un studiou cinematografic, în care se execută filmări cu actori în decoruri adecvate, filmări combinate etc.

PLATOU², platouri, s. n. 1. Dispozitiv de formă dreptunghiulară sau circulară, cu o față plană pe care se fixează diferite piese în vederea prelucrării. 2. (Franțuzism) Tavă mare de metal inoxidabil sau de porțelan, în formă de farfurie întinsă, pe care se așăză unele mîncări și prăjituri pentru a fi aduse la masă. V. tavă. 3. Loc într-un studio cinematografic unde se montează scenele care trebuie filmate.

PLATOU¹, platouri, s. n. Podiș. Un platou puternic, pe care se legăna în valuri fînul, creștea frumos, sub norii albi de iunie. GALACTION, O. I 38. I se părea că brigada de pe platoul Bucovei nu știe ce face. Escadroanele se mișcau la deal și la vale, fără rost. D. ZAMFIRESCU, R. 234. În stînga începe să s-așeze un platou la poalele brădișului din care iese gol masivul Bucegiului. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ♦ (Determinat adesea prin «de instrucție») Cîmp amenajat pentru exerciții militare.

PLATOU s.n. I. Loc șes situat în regiunea înaltă a dealurilor sau a munților; podiș. ♦ Cîmp destinat pentru instrucție și exerciții militare. ♦ Arie (netedă) situată pe o porțiune mai înălțată a unei formații anatomice. II. 1. Suprafață utilată pentru turnarea filmelor. 2. Piesă metalică plană pe care se fixează piese pentru prelucrare. 3. Farfurie sau tavă mare pentru servit mîncăruri și prăjituri. [Pl. -uri. / < fr. plateau].

PLATOU s. n. 1. șes în regiunea înaltă a dealurilor sau a munților; podiș. ♦ ~ continental = porțiune de teritoriu sub mare, în continuarea solului, până la adâncimea de 200 m. ◊ câmp de instrucție și exerciții militare. ◊ suprafață (netedă) pe o porțiune mai înălțată a unei formații anatomice. 2. incintă a unui studio cinematografic pentru turnarea filmelor. 3. piesă metalică plană pe care se fixează piese pentru prelucrare. 4. farfurie, tavă mare pentru servit mâncăruri și prăjituri. (< fr. plateau)

PLATOU¹ ~ri n. Întindere de teren aproape plată, situată la o anumită altitudine, care domină împrejurimile; podiș. /<fr. plateau

PLATOU² ~ri n. 1) tehn. Dispozitiv dreptunghiular sau circular, având o față plată, pe care se fixează diferite obiecte în vederea prelucrării sau verificării lor. 2) Tavă mare pe care se aduc mâncăruri la masă. 3): ~ de filmare interior special amenajat pentru filmare. /<fr. plateau

platou n. șes pe vârful unui munte (= fr. plateau).

*platóŭ n., pl. urĭ (fr. plateau, d. plat, turtit). Podiș, șes pe munte orĭ pe deal: platou Valdaĭ. Cîmp de exercițiŭ p. armată: platou de la Cotrocenĭ.

platou s. n., art. platoul; pl. platouri

platou s. n., art. platoul; pl. platouri

platou s. n., art. platoul; pl. platouri

platou, -touri.

PLATOU s. 1. v. podiș. 2. platformă. (Pe un ~ larg se înălța fabrica.) 3. v. taler. 4. (TEHN.) placă magnetică.

PLATOU s. 1. (GEOGR.) podiș, (rar) masă, (pop.) șes, șestină, (reg.) zăpodie. (Un ~ nu prea înalt.) 2. platformă. (Pe un ~ larg se înălța fabrica.) 3. disc, taler, talger, tas, (înv. și reg.) scafă, (reg.) taier. (~ al balanței.)