PLAZ, plazuri, s. n. Piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă. – Din bg., sb. plaz.

plaz¹ sn [At: ECONOMIA, 20/5 / V: (reg) plas (Pl și: plăși, plași sm), plaști smp / Pl: ~uri / E: slv *плазъ cf bg плаз, srb plaz] 1 Piesă de sprijin la plugul cu brăzdar, așezată în partea inferioară a trupiței și care servește la asigurarea stabilității plugului în timpul aratului Si: (reg) bârsă, călcâi, nadă¹, piept, plasă (37), plughiță, pod¹, talpă. 2 (Reg) Trupiță la plug. 3 (Mol) Bârsă la plug. 4 (Mol; Mar) Fier al plugului. 5 (Olt; Mun; mpl) Talpă la sanie. 6 (Mpl) Lemne groase care alcătuiesc patul sau trupul războiului de țesut Si: (reg) butuci, craci, drugi, fofeze, grindeie, lemne, tălpi, tălpeți.

plaz² sn [At: MOXA, 354/25 / Pl: ~uri / E: nct] (Înv) Prezicere făcută de un oracol Si: prevestire, profeție, prorocire.

PLAZ, plazuri, s. n. Piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă. – Din bg., scr. plaz.

PLAZ, plazuri, s. n. Piesă de sprijin, așezată în dosul cormanei și pe care se tîrăște plugul cînd merge pe brazdă; talpă. Pe-acele vremuri... cînd n-avea plugul încă plaz, Jupînul Pipăruș-viteaz Făcea minuni. COȘBUC, P. II 251. Eu cu ochii după dînsa Mi s-o rupt plazu și bîrsa. ȘEZ. III 58.

plaz n. 1. partea pe care se târăște plugul când brăzdează pământul; 2. pl. lemnele cele groase ce alcătuesc patul răsboiului de țesut. [Bulg. PLAZ, brăzdarul plugului].

1) plaz n., pl. urĭ. Vechĭ. Anunțare, revelațiune.

2) plaz n., pl. urĭ (sîrb. rut. plaz, suprafață netedă a unuĭ lucru, d. vsl. plazivŭ, alunecos; bg. plŭzica, plaz. V. za-plaz. Partea cea maĭ de jos a brăzdaruluĭ, (numită și taban), pe care alunecă saŭ se tîrăște plugu la arat (V. cormană saŭ cucură). Pl. Lemnele cele groase care formează patu războĭuluĭ de țesut. – Și plas (Olt.).

plas² sn vz plaz¹

plaști smp vz plaz¹

plas, V. plaz.

plaz s. n., pl. plazuri

plaz s. n., pl. plazuri

plaz s. n., pl. plazuri

plaz (plazuri), s. n. – 1. Talpa plugului. – 2. Baza războiului de țesut. – Megl. plaz. Sb., slov., ceh. plaz (Cihac, II, 261; Cancel 21), cf. plasă, zăplaz. Trebuie să fie cuvînt identic cu plaz, s. n. (anunț, aviz), probabil fiindcă se fixa în trecut într-un grilaj; cf. împăra. – Der. plăzui, vb. (înv., a anunța, a publica); plăzuitură, s. f. (înv., indicație, revelație, publicație).

PLAZ desen de mărime naturală fixat pe cadre de placaj, după care se confecționează șabloanele și piesele unei aeronave.

plaz, plazuri s. n. (Înv.) Prezicere a unui oracol; profeție, prorocie. – Et. nec.

PLAZ s. (TEHN.) 1. călcâi, talpă, (reg.) bârsă, nadă, piept, plasă, plughiță, pod, (prin Dobr.) taban. (~ la plug.) 2. (la pl.) v. butuci.

PLAZ s. v. oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeție, prorocie, prorocire, talpă, tălpig.

plaz s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PREZICERE. PROFEȚIE. PROROCIE. PROROCIRE. TALPĂ. TĂLPIG.

PLAZ s. (TEHN.) 1. călcîi, talpă, (reg.) bîrsă, nadă, piept, plasă, plughiță, pod, (prin Dobr.) taban. (~ la plug.) 2. (la pl.) butuci (pl.), tălpi (pl.), (reg.) craci (pl.), drugi (pl.), fofeze (pl.), grindeie (pl.), lemne (pl.), tălpeți (pl.). (~ la războiul de țesut.)

plaz, plazuri, s.n. (la plugurile de lemn) Talpa plugului ce se îmbină cu brăzdarul: „Mni so rupt plazu și bârsa” (Țiplea, 1906: 493). – Din bg., srb. plaz (Șăineanu, DEX, MDA).

plaz, plazuri, s.n. – (la plugurile de lemn) Talpa plugului ce se îmbucă cu brăzdarul (Țiplea, 1906; ALR, 1956: 22): „Mni s’o rupt plazu și bârsa” (Țiplea, 1906: 493). – Din bg., srb. plaz (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA) < vsl. plazĭvŭ „alunecos” (Scriban).

plaz, -uri, s.n. – (la plugurile de lemn) Talpa plugului, ce se îmbucă cu brâzdaru (Țiplea 1906; ALR 1956: 22): „Mni s’o rupt plazu și bârsa” (Țiplea 1906: 493). – Din bg., srb. plaz.