PLESNIRE s. f. Acțiunea de a plesni și rezultatul ei. ♦ Rupere bruscă produsă în pereții unui vas, ai unui tub sau ai unei piese ca efect al presiunii interioare, al unei variații de temperatură etc. [Var.: pleznire s. f.] – V. plesni.

plesnire sf [At: MOLNAR, RET. 33/7 / V: plezn~ / Pl: ~ri / E: plesni] 1 (Înv) (Cu determinări ca „din palme”, „în palme”, „din degete”, „din buze” etc.) Lovire cu zgomot a palmelor una de alta pentru a chema pe cineva, pentru a aplauda, pentru a exprima bucuria, veselia, nerăbdarea etc. 2 Lovire cu mâna sau cu un obiect care produce un zgomot caracteristic Si: (rar) plesneală (1). 3 (Spc) Pălmuire. 4 Producere a unui zgomot caracteristic prin lovirea aerului cu un obiect flexibil, în special bici. 5 Producere a unui zomot caracteristic în urma unei explozii, a arderii etc. 6 (Înv; pex; îf pleznire) Zgomot produs în urma unei explozii, a unei arderi etc. 7 Spargere cu violență și de obicei, cu zgomot, a unui vas, obiect etc. din cauza unei presiuni interioare, a unei apăsări, lovituri etc. 8 (Spc) Fisurare. 9 Rupere prin întindere, prin suprasolicitare, prin uzare etc.

PLESNIRE, plesniri, s. f. Acțiunea de a plesni și rezultatul ei. ♦ Rupere bruscă produsă în pereții unui vas, ai unui tub sau ai unei piese ca efect al presiunii interioare, al unei variații de temperatură etc. [Var.: pleznire s. f.] – V. plesni.

PLESNIRE, plesniri, s. f. Faptul de a plesni.

pleznire sf vz plesnire

plesnire s. f., g.-d. art. plesnirii

plesnire s. f., g.-d. art. plesnirii

plesnire s. f., g.-d. art. plesnirii

PLESNIRE s. 1. v. spargere. 2. v. deschidere. 3. pocnire, trosnire. (~ din bici.)

PLESNIRE s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnit, pocnire, spargere, spart. (~ de-a lungul a unui vas.) 2. crăpare, deschidere, desfacere, despicare. (~ bobocilor de floare.) 3. pocnire, trosnire. (~ din bici.)