pleurezie sf [At: MAN. SĂNĂT. 222/15 / P: ple-u~ / Pl: ~ii / E: fr pleurésie cf lat pleurisis] (Med) 1 Boală care constă în inflamația acută sau cronică a pleurei¹, însoțită adesea de o abundentă secreție de lichid seros, purulent sau hemoragic Si: (înv) pleuritide. 2 (Îs) ~ purulentă Piotorax.

PLEUREZIE, pleurezii, s. f. Proces inflamator al uneia dintre cele două pleure, însoțit de o abundentă secreție de lichid.

PLEUREZIE s.f. Inflamație a pleurei (însoțită de o secreție abundentă de lichid). [Gen. -iei. / < fr. pleurésie, cf. lat. pleurisis].

PLEUREZIE s. f. inflamație exsudativă a pleurei. (< fr. pleurésie, lat. pleuresis)

PLEUREZIE ~i f. Stare patologică constând în inflamarea pleurei, însoțită de secreție abundentă de lichid. [G.-D. pleureziei; Sil. ple-u-] /<fr. pleuresie

pleurezie f. Med. inflamațiunea plevrei.

*pleŭrezíe f. (fr. pleurésie, d. mlat. pleurésis, alterațiune din lat. pleuritis, vgr. pleurítis, -ítidos [subînț. nósos, boală], de coaste, junghĭ, d. pleurá, coastă). Forma maĭ bună rom. ar fi pleŭrită sau pleurită). Med. Inflamațiunea pleureĭ. V. pneŭmonie.

pleurezie (desp. ple-u-) s. f., art. pleurezia, g.-d. art. pleureziei; pl. pleurezii, art. pleureziile (desp. -zi-i-)

pleurezie (ple-u-) s. f., art. pleurezia, g.-d. art. pleureziei; pl. pleurezii, art. pleureziile

pleurezie s. f. (sil. ple-u-), art. pleurezia, g.-d. art. pleureziei; pl. pleurezii, art. pleureziile

pleurezie

pleurezie, -ziei gen. a.