7 definiții pentru pliscușor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLISCUȘOR, pliscușoare, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui plisc. – Plisc + suf. -ușor.
pliscușor sn [At: DONICI, F. 92 / Pl: ~oare / E: plisc1 + -ușor] 1-2 (Șhp) Plisc1 (1) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLISCUȘOR, pliscușoare, s. n. Diminutiv al lui plisc. – Plisc + suf. -ușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PLISCUȘOR, pliscușoare, s. n. Diminutiv al lui plisc. Abia ieșiți din ouă, goli, cruzi, fără putere, De-a foamei grea durere, Ei casc din pliscușoare. DONICI F. 92. Mierlușcă, pasere sură, Nu-mi tot bănui din gură, C-oi veni cam tulburat Ș-oi cădea într-un păcat, Și voi sparge cuibușorul, Și voi rupe pliscușorul. ALECSANDRI, P. P. 298.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pliscușor (fam.) s. n., pl. pliscușoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pliscușor (fam.) s. n., pl. pliscușoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pliscușor s. n., pl. pliscușoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pliscușor, pliscușoaresubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui plisc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Abia ieșiți din ouă, goli, cruzi, fără putere, De-a foamei grea durere, Ei casc din pliscușoare. DONICI F. 92. DLRLC
- Mierlușcă, pasere sură, Nu-mi tot bănui din gură, C-oi veni cam tulburat Ș-oi cădea într-un păcat, Și voi sparge cuibușorul, Și voi rupe pliscușorul. ALECSANDRI, P. P. 298. DLRLC
-
etimologie:
- Plisc + -ușor. DEX '98 DEX '09