PLUG, pluguri, s. n. 1. Unealtă agricolă cu tracțiune animală sau mecanică, folosită la arat, la dezmiriștit etc. ◊ Expr. De la coarnele plugului = de la țară. ♦ Arat¹, plugărit. ♦ Îndeletnicirea, ocupația plugarului; plugărie¹. ◊ Expr. Acesta (sau acela) mi-i plugul = aceasta (sau aceea) îmi este meseria, ocupația. ♦ Fig. Ogor, pământ; țară. 2. (În sintagmele) Plug de cărbune = mașină de lucru prevăzută cu lame sau cuțite pentru dislocarea materialului, folosită la executarea mecanizată a operațiilor de abataj și de încărcare a cărbunilor. Plug nivelator = mașină folosită la nivelarea terenurilor și la împrăștierea unui material pe o șosea sau pe un teren. Plug pentru șanțuri = mașină de lucru cu cuțite speciale care servește la săparea șanțurilor. Plug de zăpadă = vehicul echipat cu un dispozitiv pentru curățarea zăpezii de pe o cale de comunicație. 3. Piesă metalică montată transversal pe o bandă de transport, pentru a face ca materialul transportat să cadă alături de bandă. 4. Figură de schi care constă în apropierea din mers a vârfurilor schiurilor în formă de unghi, pentru a frâna sau pentru a reduce viteza. 5. (Reg.) Plugușor (2). – Din sl. plugŭ.

plug sn [At: CORESI, EV. 413 / Pl: ~uri / E: slv плоугъ] 1 Unealtă agricolă cu tracțiune animală sau mecanică, folosită pentru aratul solului și pentru lucrări de dezmiriștire, de desfundare etc. Si: (reg) plugniță (1). 2 (Înv; pex) Atelaj pentru plug (1). 3 (Îe) A fi de la coarnele ~ului A fi de la țară. 4 (D. oameni; îla) De la coarnele ~ului De la țară. 5 (Îe) A-i merge sau a-i umbla (cuiva) ~ul (bine) A-i merge cuiva bine treaba. 6 (Îae) A avea succes. 7 (Îae) A fi bine dispus din cauza reușitei unei acțiuni. 8 (Îe) A-i merge ~ul în grădina altuia A munci la altul Si: a slugări. 9 (Îe) A-i sta ~ul A nu mai avea nici un folos de nicăieri. 10 (Îe) A nu-i fi ~ul pe brazdă A nu fi cumsecade. 11 (Îe) A băga sau a-și pune (boii, vitele etc.) în ~ cu cineva sau a se pune în ~ cu altul, a pune amândoi în ~ A-și face de lucru cu cineva Si: a se asocia, a se întovărăși. 12 (Reg; îe) (A avea) un ~ de copii A avea copii foarte mulți. 13 (Pop) Arat. 14 Plugărit (1). 15 (Reg; îe) Acesta (sau acela) mi-i ~ul Se spune pentru a arăta care este ocupația, profesia cuiva. 16 (Fig) Ogor. 17 (Fig) Patrie. 18-19 (Reg) Plugușor (3-4). 20 (Agr; pop; îs) ~ de săpat (sau de sapă, de prășuit etc.) ori sapă de ~ Rariță¹. 21 (Ast; reg; art) Șir de trei stele din constelația Orion Si: rarița. 22 (Înv; csnp) Unitate de măsură pentru terenuri agricole, egală cu cantitatea de pământ pe care o poate ara un plug (1). 23 (Șîs ~ de zăpadă) Vehicul sau dispozitiv atașat la un vehicul, folosit pentru înlăturarea zăpezii de pe o cale de comunicație, în vederea menținerii sau restabilirii circulației. 24 (Teh; îs) ~ de cărbune Agregat folosit la executarea mecanică a operațiilor de abataj și de încărcare a cărbunelui, prevăzut cu lame sau cuțite care dislocă materialul. 25 (Teh; îs) ~ nivelator Mașină de lucru formată dintr-un șasiu cu patru roți și o lamă tăietoare lungă, înclinabilă, care servește la nivelarea suprafețelor de teren și la împrăștierea în scopul nivelării a unui material pe o șosea sau pe un teren. 26 (Teh; îs) ~ pentru șanțuri Mașină de lucru cu cuțite speciale, care servește la săparea șanțurilor. 27 Piesă metalică montată transversal pe o bandă de transport, pentru a face ca materialul transportat să cadă alături de bandă. 28 Figură la schi care constă în apropierea din mers a vârfurilor schiurilor în formă de unghi, pentru a frâna sau a reduce viteza schiorului.

PLUG, pluguri, s. n. 1. Unealtă agricolă cu tracțiune animală sau mecanică, folosită la arat, la dezmiriștit etc. ◊ Expr. De la coarnele plugului = de la țară. ♦ Arat, plugărit. ♦ Îndeletnicirea, ocupația plugarului; plugărie¹. ◊ Expr. Acesta (sau acela) mi-i plugul = aceasta (sau aceea) îmi este meseria, ocupația. ♦ Fig. Ogor, pământ; țară. 2. (În sintagmele) Plug de cărbune = mașină de lucru prevăzută cu lame sau cuțite pentru dislocarea materialului, folosită la executarea mecanizată a operațiilor de abataj și de încărcare a cărbunilor. Plug nivelator = mașină folosită la nivelarea terenurilor și la împrăștierea unui material pe o șosea sau pe un teren. Plug pentru șanțuri = mașină de lucru cu cuțite speciale care servește la săparea șanțurilor. Plug de zăpadă = vehicul echipat cu un dispozitiv pentru curățirea zăpezii de pe o cale de comunicație. 3. Piesă metalică montată transversal pe o bandă de transport, pentru a face ca materialul transportat să cadă alături de bandă. 4. Figură de schi care constă în apropierea din mers a vârfurilor schiurilor în formă de unghi, pentru a frâna sau pentru a reduce viteza. 5. (Reg.) Plugușor (2). – Din sl. plugŭ.

PLUG, pluguri, s. n. 1. Unealtă agricolă cu tracțiune animală sau mecanică, folosită la arat, la dezmiriștit etc., alcătuită din cuțit și brăzdar și dintr-o piesă specială (v. cormană) care răstoarnă brazda. Pocnind din bici pe lîngă boi, în zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. COȘBUC, P. I 93. Noroc bun! Pe cîmpul neted ies romînii cu-a lor pluguri! Boi plăvani în cîte șese trag, se opintesc în juguri. ALECSANDRI, P. A. 120. ◊ Expr. De la coamele plugului = de la țară, din pătura țărănească. Plug de cărbune = piesă metalică cu un cuțit care se înfige în stratul de cărbune, detașînd o parte din el. Plug nivelator = mașină de lucru formată dintr-un șasiu cu patru roți și o lamă tăietoare lungă, înclinabilă, care servește la nivelarea suprafeței terenurilor și la împrăștierea unui material pe o șosea sau pe un teren. Plug pentru șanțuri = mașină de lucru cu cuțite speciale, care servește la săparea șanțurilor. ♦ Arat. Oamenii, la plug, răsturnau pămîntul în brazde mănoase. BUJOR, S. 111. Eu mergeam la plug în laz. Și, cînd trec, Lina s-ascunde, Parcă nici nu m-a văzut. COȘBUC, P. I 49. 2. Vehicul sau dispozitiv atașat la un vehicul, care împinge în lături zăpada de pe o cale de comunicație, pentru a menține sau a restabili circulația. Regionala a dat ordin să purceadă un plug de desfundat liniile. C. PETRESCU, A. 277. ♦ Piesă metalică montată transversal pe o bandă de transport, pentru a face ca materialul să cadă alături de bandă. 3. Figură la schi, care constă în apropierea din mers a vîrfurilor schiurilor în formă de unghi, pentru a frîna sau a reduce viteza. 4. Plugușor (2). Odată, la un sfîntul Vasile, ne prindem noi vro cîțiva băieți din sat să ne ducem cu plugul. CREANGĂ, A. 41. Noi cu plugul ne-am luat De cu seara ce-a-nserat, Ș-am fi venit mai de mult, Dar noi nu ne-am priceput. TEODORESCU, P. P. 148.

PLUG ~uri n. 1) Unealtă agricolă pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormană. ◊ ~ de zăpadă vehicul special amenajat pentru curățarea zăpezii de pe o cale de circulație. ~ de cărbune agregat folosit la tăierea și încărcarea cărbunilor în mine. ~ nivelator mașină folosită pentru nivelare în lucrările rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din țărani. A trage în ~ a munci din greu (obosind peste măsură). 2) Munca aratului. Țăranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frâna schiurile, apropiindu-le vârfurile. /<sl. plugu

plug n. 1. unealtă de arat trasă de boi, cel mai important instrument agricol compus din cuțit, brăzdar, cormană, plaz, bârsă, grindeiu, coarne, potâng și rotile; 2. plugușor: la sf. Vasile ne duceam cu plugul CR. [Slav. PLUGŬ].

plug n., pl. urĭ (gep. plŭg [de unde și vsl. bg. rus. plugŭ], vgerm. plóh, ngerm. pflug, engl. plough; [lat. d. germ.] plovum). Mașină de arat compusă dintr’un rît (numit brăzdar) de fer (odinioară de lemn) purtat pe doŭă roate, trasă de vite și îndreptată din apoĭ de un om care o ține de cele doŭă brațe ale eĭ (numite coarne) și face ca brăzdaru să se înfigă în pămînt și să-l rîme. Plug în miniatură (numit și plugușor) cu care umblă băețiĭ la 31 Decembrie și urează noroc. (Azĭ îld. plug a rămas numaĭ buhaĭu, care în ainte însoțea plugu): băețiĭ umblă cu plugu saŭ cu buhaĭu. Rît colosal pe care-l împinge locomotiva ca să înlăture zăpada de pe șine.

BÎRSĂ (pl. -se) sf. 🚜 Bucată de fier sau de lemn, care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul și care e prinsă la capătul de sus de grindeiul plugului (👉 PLUG): Uitîndu-mă după dînsa, S’a rupt cucura și bîrsa (IK.-BRS.).

FIER (pl. fiare) sn. 1 💎 Metal de coloare cenușie-albăstrie, foarte ductil și maleabil, de o importanță considerabilă prin aplicațiunile sale; prin acțiunea cărbunelui se poate transforma în fontă (tuciu) sau oțel; expus la umezeală, se acopere cu un strat de rugină: tare ca ~ul; proverb: bate ~ul cît e cald 👉 BATE; proverb: ~ul rău, cît să-l bați, e de geaba PANN., dintr’un lucru rău, din cineva cu apucături rele, nu poți scoate nimic bun; Fig.: a-i da un ~ ars prin inimă, a-l cuprinde fiori, a i se strînge inima de spaimă ¶ 2 familiar Braț de ~, mînă de ~, braț vînjos, mînă tare, om care, prin strășnicia sa, face pe alții să-i simtă puterea; inimă de ~, tare și nesimțitoare ¶ 3 🚜 Fierul lat, partea plugului numită mai adesea „brăzdar”; fierul lung, cuțitul de oțel sau de tuciu al plugului care taie brazda și înlesnește astfel lucrarea brăzdarului (👉 PLUG) ¶ 4 Mașină de călcat (🖼 2092) ¶ 5 🚝 Drum de ~, drum pe care sînt așternute șine de fier paralele și pe care circulă vagoane trase de locomotive; prin ext. însuși mijlocul acesta de locomoțiune: a plecat cu drumul de ~ ¶ 6 Vîrsta sau epoca de ~, timp de corupțiune, de cruzime și de barbarie care, după poeți, cinstitue ultima stare a omenirii primitive; epocă în care oamenii înlocuiesc bronzul prin fier în fabricarea armelor și uneltelor lor ¶ 7 pl. Cătuși, lanțuri, obezi: a băga în fiare ¶ 8 🌿 IARBA-FIARELOR sau IARBA-FIERULUI, o iarbă care, după credința poporului, are puterea să deschidă ori-ce lacăt, să sfarme ori-ce cătuși; numele unei plante ierboase, cu flori albe-gălbui (Vincetoxicum officinale) (🖼 2093) [lat. fĕrrum].

vagon-plug-perie s. n. Tramvai care mătură și îndepărtează zăpada ◊ „De la primirea ordinului, la fiecare 5 minute, de la depourile de tramvaie va ieși câte un vagon-plug-perie.” R.l. 13 I 77 p. 1 (din vagon + plug + perie)

plug s. n., pl. pluguri

plug s. n., pl. pluguri

plug s. n., pl. pluguri

plug (pluguri), s. n. – 1. Unealtă pentru arat. – 2. Obicei folcloric din ajunul Anului Nou, în care se merge pe la case, adesea cu un plug în miniatură, cîntîndu-se cîntece legate de muncile cîmpului. – 3. Vehicul de deszăpezit. – 4. Constelația Orion. – Mr., megl. plug. Sl. plugŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 267; Cancel 23; Conev 68; Pascu, II, 205), cf. bg., sb., cr. plug, ceh. pluh, pol. plug, rus. plugi, din germ. Pflug. – Der. plugar, s. m. (muncitor agricol; urător); plugăraș, s. m. (flăcău care umblă cu uratul în ajunul Anului Nou); plugări, vb. (a munci pămîntul, a ara; a se ocupa cu muncile cîmpului); plugărie (var. plugărit), s. f. (ocupația plugarului); plugăreasă (var. plugăriță), s. f. (țărancă); pluguleț (var. plugușor), s. n. (obicei folcloric în ajunul Anului Nou; cîntecul care se cîntă cu acest prilej).^[1]

PLUG s. 1. (TEHN.) (reg.) plugniță. (Cu ~ul se ară.) 2. v. plugărit.

PLUG s. 1. (TEHN.) (reg.) plugniță. (Cu ~ se ară.) 2. (AGRIC.) arare, arat, arătură, plugărie, plugărit, (rar) plugărire. (Merg în zori la ~.)

PLUGUL s. art. v. plugușorul.

plugul s. art. v. PLUGUȘORUL.

(Plugul lui) Cincinnatus – Cînd delegații s-au dus la Lucius Quintius Cincinnatus (sec. V î.e.n.) să-i înmîneze însemnele demnității de consul roman, l-au găsit cu plugul pe ogor. După ce fusese consul și dictator și salvase republica, a demisionat și s-a întors la coarnele plugului. La 80 de ani, modest și retras, încă mai lucra la cîmp, cînd a fost numit din nou dictator. „Plugul lui Cincinnatus” a devenit astfel o expresie a modestiei, un simbol al sobrietății, iar numele lui semnifică o austeră simplitate sau o retragere demnă la țară, după o carieră triumfală în viața publică. George Washington, primul președinte al Statelor Unite, a fost supranumit „Cincinnatus al americanilor”. IST.