8 definiții pentru plăpumioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLĂPUMIOARĂ, plăpumioare, s. f. Diminutiv al lui plapumă; plăpumiță. – Plapumă + suf. -ioară.
PLĂPUMIOARĂ, plăpumioare, s. f. Diminutiv al lui plapumă; plăpumiță. – Plapumă + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
plăpumioară sf [At: CADE / V: (reg) ~păm~, ~pom~ / Pl: ~re / E: plapumă + -ioară] 1-2 (Șhp) Plapumă (1) (mică) Si: plăpumiță (1-2), (reg) plăpumea (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLĂPUMIOARĂ, plăpumioare, s. f. Diminutiv al lui plapumă. Plăpumioară de copil.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
plăpămioară sf vz plăpumioară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plăpomioară sf vz plăpumioară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plăpumioară (desp. -mioa-) s. f., g.-d. art. plăpumioarei; pl. plăpumioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
plăpumioară (-mioa-) s. f., g.-d. art. plăpumioarei; pl. plăpumioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plăpumioară s. f. (sil. -mioa-), g.-d. art. plăpumioarei; pl. plăpumioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -mioa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
plăpumioară, plăpumioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui plapumă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: plăpumiță
- Plăpumioară de copil. DLRLC
-
etimologie:
- Plapumă + -ioară. DEX '98 DEX '09