plăsea sf [At: IORGA, S. D. IV, 69 / V: pră~, (îvr) plasă, (reg) plasa, ~sa, ~sală, pleasă, plesă, pleste sfp, prăsa, prăsauă, prăsă, presauă, presea / Pl: ~ele, (reg) ~săli / E: plasă¹ + -ea] (Mpl) 1 Înveliș de lemn, de os, de baga etc. care acoperă mânerul unui cuțit, briceag, pumnal etc. 2 Fiecare dintre cele două părți din care se compune mânerul unui cuțit, briceag etc. 3 (Pgn) Mâner al cuțitului, briceagului, pumnalului etc. 4 (Rar; îlv) A i se mișca (cuiva) ~elele A muri. 5 (Dlg) Matcă. 6 (Reg; îf pleasă) Fiecare dintre cei doi montanți ai unei scări. 7 (Reg) Braț al vatalei la războiul de țesut. 8 (Îvr) Placă mică de metal sau de material plastic, care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși, ferestre, sertare etc. pentru a proteja gaura cheii Si: (reg) șild. 9 (Nob) Ramă la ochelari. 10 (Gmț; îf prăsea) Dinte.

PLĂSEA, plăsele, s. f. 1. (Și în forma prăsea; mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două părți (de metal, de os, de lemn) care acoperă mînerul unui cuțit, al unei săbii, mai rar al altor obiecte; p. ext. mîner. I-am dăruit un briceag... cu prăseaua de sidef. GALACTION, O. 67. În coarne de cerb atîrnă carabine... și pistoale cu plăsele de argint și de sidef. DELAVRANCEA, V. V. 196. C-un braț în șold și pe plăsea Cu celălalt. COȘBUC, P. I 56. Mînile-i albe și slabe netezesc inconștient penele de struț ale unui evantai cu plăsele de baga. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. 2. (Neobișnuit) Placă mică de metal. Broasca acelor uși, cu plăsele mari de aramă gravate cu chipuri, poartă încă inscripțiunea numelui său. ODOBESCU, S. I 459. – Variantă: prăsea s. f.

PLĂSEA ~ele f. Placă de metal, de os sau de lemn care acoperă mânerul unui cuțit (sau al unei unelte). /plasă + suf. ~ea

plăseà (prăsea) f. mâner de cuțit, de sabie. [V. plaz].

plăseá (est) și prăseá (vest) f., pl. ele (dim. d. plasă). Fie-care din cele doŭă bucățĭ de lemn (os, baga, metal), care formează mîneru cuțituluĭ. (Plăselele pot fi din maĭ multe bucățĭ saŭ și dintr’una singură). Cuțitu a intrat pînă’n plăsele, a intrat tot.

plasa¹ sf vz plăsea

plasă³ sf vz plăsea

plăsa¹ sf vz plăsea

plăsală sf vz plăsea

pleasă² sf vz plăsea

plesă sf vz plăsea

pleste sfp vz plăsea

prăsa sf vz plăsea

prăsauă sf vz plăsea

prăsă sf vz plăsea

prăsea sf vz plăsea

presauă sf vz plăsea

presea sf vz plăsea

prăsea f. V. plăsea.

prăseá, V. plăsea.

plăsea s. f., art. plăseaua, g.-d. art. plăselei; pl. plăsele

plăsea s. f., g.-d. art. plăselei; pl. plăsele, art. plăselele

plăsea s. f., pl. plăsele

plăsea, pl. plăsele

plăsea, -sele.

PLĂSEA s. 1. mâner, (înv. și reg.) mănunchi, plasă. (~ de cuțit, de pumnal, de briceag.) 2. v. clește.

PLĂSEA s. 1. mîner, (înv. și reg.) mănunchi, plasă. (~ de cuțit, de pumnal, de briceag.) 2. (TEHN.; la pl.) capră, clește, locaș, matcă. (~ dulgherului.)