plăsmuit, ~ă a [At: (a. 1822) URICARIUL, V, 175/27 / V: ~ăzm~ / Pl: ~iți, ~e / E: plăsmui] 1 Căruia i s-a dat formă. 2 Căruia i s-a dat viață. 3 (Îvr) Concret. 4 (înv; liv) Care nu corespunde unei realități concrete Si: inventat. 5 (înv; liv) Falsificat.

PLĂSMUIT, -Ă, plăsmuiți, -ie, adj. 1. Creat; inventat, născocit, scornit. La cea mai mică greșeală dregătorească... capul vinovatului se spînzura în poarta curții, cu o țidulă vestitoare a greșalei lui, adevărate sau plăsmuite. NEGRUZZI, S. I 143. 2. Falsificat.

plăzmuit, ~ă a vz plăsmuit

PLĂSMUIT adj. 1. v. imaginar. 2. fantezist, imaginar, născocit, (livr.) romanesc. (Personaje ~.) 3. fantasmagoric, v. fantastic. 4. v. mincinos. 5. v. fals.

PLĂSMUIT adj. 1. fictiv, imaginar, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, scornit. (O întîmplare ~.) 2. fantezist, imaginar, născocit, (livr.) romanesc. (Personaje ~.) 3. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, scornit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmații ~; mărturie ~.) 4. contrafăcut, fals, falsificat, neautentic, (înv.) mincinos. (Document ~.)