opțiuni
  • info

11 definiții pentru pocire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCIRE, pociri, s. f. Faptul de a (se) poci. – V. poci.

POCIRE, pociri, s. f. Faptul de a (se) poci. – V. poci.

pocire sf [At: PANN, Ș. I. 73 / V: potci~[1] / Pl: ~ri / E: poci2] 1 Urâțire. 2 Mutilare a unei ființe sau a unei părți a corpului ei. 3 (Înv; ccr) Defect fizic Si: infirmitate. 4 (Pfm) Denaturare. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

pocire f. 1. acțiunea de a poci; 2. defect: avem mai multe pociri PANN.

pocíre f. Acțiunea de a poci. Vechĭ. Defect fizic.

potcire sf vz pocire

POLIRE s. f. Faptul de a (se) poci.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pocire s. f., g.-d. art. pocirii; pl. pociri

pocire s. f., g.-d. art. pocirii; pl. pociri

pocire s. f., g.-d. art. pocirii; pl. pociri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POCIRE s. 1. v. desfigurare. 2. v. stâlcire.

POCIRE s. 1. deformare, deformație, desfigurare, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strîmbare, urîțire. (~ a feței unei persoane.) 2. deformare, denaturare, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (~ a cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.)

Intrare: pocire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocire
  • pocirea
plural
  • pociri
  • pocirile
genitiv-dativ singular
  • pociri
  • pocirii
plural
  • pociri
  • pocirilor
vocativ singular —
plural —
potcire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pocire, pocirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi poci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.