podiș sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 60/19 / Pl: ~uri / E: pod² + -iș] 1 Formă de relief întinsă, aproape plană înconjurată de munți sau văi adânci, situată la o altitudine relativ mare și făcând traziția între câmpii și dealuri sau munți Si: platou (1), (rar) masă¹. 2 (Mol) Regiune de șes. 3-6 (Reg; șhp) Podeț¹ (4-7). 8^[1] (Reg) Podeț¹ (8). 9 Platformă de scânduri. 10 Pardoseală de scânduri. 11 Tavan de scânduri. 12 (Înv) Palier¹.

PODIȘ, podișuri, s. n. 1. Regiune întinsă, aproape plană, situată la o altitudine relativ mare și, de obicei, înconjurată de munți; platou. Pe acolo pe sus, pe podișuri, pe «padini», vîntul scăpat din pieptenele pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini și pe fața slobodă a întinselor pășuni. DUMITRIU, N. 187. Nimic mai frumos decît situația acestui tîrg, pe un vesel podiș îmbrățoșat de Siret și Moldova. NEGRUZZI, S. I 194. 2. (Regional) Podișcă. Care, tunuri, în șanțuri le împing Și fac podișuri late cu trupuri sîngeroase. ALECSANDRI, P. III 223. ♦ Fig. Opincile fîșîiră aspru pe gheață. Se apucară amîndoi de umeri și, încet, trecură dincolo, pe podișul lucios. SADOVEANU, O. VII 341.

PODIȘ ~uri n. Întindere de teren aproape plată, situată la o anumită altitudine, care domină împrejurimile; platou. /pod + suf. ~iș

podiș n. 1. schele: fac podișuri late din trupuri sângeroase AL.; 2. platou, terasă: podișul Moldovei.

podíș n., pl. urĭ (d. pod). Loc podit, platformă. Platoŭ, terasă: podișu Pamir. V. așezătură, grindiș.

podiș s. n., pl. podișuri

podiș s. n., pl. podișuri

podiș s. n., pl. podișuri

PODIȘ s. (GEOGR.) platou, (rar) masă, (pop.) șes, șestină, (reg.) zăpodie. (Un ~ nu prea înalt.)

PODIȘ s. v. poduleț.

podiș s. v. PODULEȚ.

PODIȘ s. (GEOGR.) platou, (rar) masă, (pop.) șes, șestină, (reg.) zăpodie. (Un ~ nu prea înalt.)

PODIȘUL BÂRLADULUI v. Bârlad.

PODIȘUL CASIMCEI v. Dobrogea 1. (II).

PODIȘUL CENTRAL MOLDOVENESC, unitate înaltă de relief, în E României, reprezentând partea de N a podișului Bârladului, cuprinsă între câmpia Jijiei la N, aliniamentul văilor Racova-Lohan în S, Prut la E și Siret la V. Structura geologică complexă, monoclinală, alcătuită predominant din formațiuni sarmațiene (marne, argile, gresii, calcare oolitice) a generat un relief de cueste și platouri structurale. P.C.M. este alcătuit dintr-o culme principală, extinsă pe direcție V-E, cu înălțimi de 350-450 m, din care se desprind culmi secundare scurte, spre N, și prelungi și mai largi, către S. Trecerea spre câmpia Jijiei (în N) se face printr-un abrupt cuestic (Coasta Iașilor), cu o energie de relief de 200-300 m. În cadrul lui se întâlnesc dealuri înalte (Tansa 466 m – alt. max. a P.C.M., Cheia Domniței 458 m, Dealu Bourului 455 m, Suhuleț 449 m, Movila 417, Repedea 404 m ș.a.), bine individualizate, precum și numeroase platouri structurale mici (Bunești-Averești, Transa, Ipatele, Borosești, Slobozia, Dobrovăț, Schitu Duca ș.a., mărginite de versanți abrupți. Nenumăratele văi torențiale și alunecări de straturi, care se dezvoltă pe cuestele ce flanchează masivele deluroase, reduc necontenit suprafața acestora. Condițiile meteorologice din uniĭ ani favorizează accelerarea proceselor de eroziune torențială și reactivarea unor alunecări de teren mai vechi (parțial stabilizate), așa cum s-a întâmplat în 1970 când, din cauza precipitațiilor abundente, au avut loc alunecări de teren pe suprafețe mari în arealul localităților Chiperești (264 ha), Răducăneni (80 ha) ș.a. Pădurile de gorun și fag alternează cu pajiștile naturale și culturi agricole. Pomicultură și viticultură (podgoriile Huși și Bohotin). Păduri de foioase, silvostepă și stepă, în prezent în mare parte înlocuite de culturi agricole.

PODIȘUL CENTRAL RUSESC, regiune colinară în cadrul Câmpiei Ruse, cuprinsă între dealurile Smolensk-Moscova (la N), dealurile Donețului (la S), Don (la E) și C. Niprului (la V). Alt.: 230-250 m. Axată pe o zonă mai ridicată a fundamentului Platformei Ruse. De aici izv. o serie de râuri care se varsă în Marea Neagră și Marea Caspică. Depozitele de suprafață sunt argiloase și loessoide. Pădurile de foioase, silvostepa și stepa, în prezent în mare parte sunt înlocuite cu culturi agricole.

PODIȘUL COLUMBIEI BRITANICE, regiune de podiș în V Canadei, între M-ții Coastelor și M-ții Stâncoși, drenată de râul Fraser. Climat continental.

PODIȘUL DE LOESS v. Ordos.

PODIȘUL DOBROGEI v. Dobrogea (1).

PODIȘUL ETHIOPIEI v. Abisinia (2).

PODIȘUL GETIC v. Piemontul Getic.

PODIȘUL MEHEDINȚI v. Mehedinți (1).

PODIȘUL MOLDOVEI v. Moldova (4).

PODIȘUL PRERIILOR (GREAT PLAINS [greit pleins]), podiș în America de Nord, situat la E de M-ții Stâncoși, cu altitudini cuprinse între 500 și 600 m; se extinde în N până la marginea Scutului Canadian, iar în S până în Texas. Alcătuit din gresii, calcare, roci eruptive.

PODIȘUL SOMEȘAN, mare unitate geografică în NV României, situată între Carpații Orientali (la N și NE), Câmpia Transilvania (la S și SE), M-ții Apuseni (SV) și aliniamentul culmilor muntoase Meseș, Prisnel și Preluca (V și NV). Include mai multe subunități cu caracter deluros, depresionar sau de podiș, respectiv dealurile Feleacului, Clujului, Dejului, Ciceului, Gârboiului, Chioarului și Năsăudului, culmea Breaza, depr. Almaș-Agrij, pod. Huedin-Păniceni și pod. Pucăreț-Boiu Mare. Acest complex colinar și de podiș, variat ca relief și structură geologică (gresii, argile, calcare, marne ș.a.), este bine populat. În cadrul zonelor colinare predomină relieful structural și petrografic, din care se detașează aliniamente de cueste și suprafețe structurale, chei, doline, alunecări de teren etc. Climă temperat-continentală, cu influențe ale maselor de aer vestice, cu temp. medii anuale de 6-8°C și precipitații care însumează 700-800 mm anual. Vegetația este reprezentată prin pâlcuri de păduri, ce alternează cu livezi și culturi agricole. În arealul P.S. se găsesc zăcăminte de cărbune brun (Tămașa, Cristolțel, Surduc ș.a.), sare gemă (Ocna Dejului), precum și izvoare cu ape minerale ș.a. În unele lucrări de specialitate, P.S. apare și cu denumirea de Platforma Someșană, care se subdivide în: Platforma (sau Podișul) Sud-Someșană, extinsă la S de valea Someșului și Platforma (sau Pdișul) Nord-Someșană, dezvoltată la N de valea Someșului, până la masivul cristalin Preluca și marginea m-ților Gutâi-Țibleș. Platforma Sud-Someșană include dealurile Gârboiului, Dejului, Clujului, Feleacului, pod. Huedin-Păniceni, pod. Purcăreț-Boiu Mare, depr. Almaș-Agrij, iar Platforma Nord-Someșană cuprinde dealurile Ciceului, Chioarului și Năsăudului, culmea Breaza și depr. Lăpuș. Unii geografi consideră că Platforma Someșană este formată dintr-o latură internă, reprezentată prin Pod. Someșan propriu-zis, care aparține de Depr. Transilvaniei, și o latură externă, situată la V de aliniamentul culmilor muntoase Meseș, Prisnel și Preluca, inclusă în majoritatea autorilor în categoria Dealurilor de Vest (respectiv Dealurile Silvano-Someșene).

PODIȘUL SUCEVEI v. Suceava (1).

PODIȘUL TÂRNAVELOR v. Târnava (1).

PODIȘUL TRANSILVANIEI v. Transilvania (1).

PREBALCANIC, Podișul ~, unitate de relief în N Bulgariei, cu aspect de podiș, cuprinsă între m-ții Stata Planina (Balcani) și Dunăre, formată din calcare și gresii cretacice, acoperite uneori de depozite mai noi, peste care se află un strat de loess, în care apele au tăiat văi adânci paralele, afluente Dunării. Alt. medie: 200 m în V, 400 m în E și 800 m în S. Predomină relieful deluros cu forme domoale în V și accidentate în E. Acoperit de culturi agricole și păduri de cer și gârniță.

PRERIILOR, Podișul ~ v. Podișul Preriilor.