9 definiții pentru podvig
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
podvig sn [At: VARLAAM, C. 367 / V: ~vic, ~toig (Pl ~igi, ~e) smn, potv~ / Pl: ~uri / E: slv подвигъ] 1 (Înv) Penitență. 2 (Îdt) Cingătoare pe care o poartă călugării.
podvíg n., pl. urĭ (vsl. po-dvĭgŭ, luptă, întrecere). L. V. Canon, chin, suferință, mortificare (a unuĭ sfînt, a unuĭ pustnic, a unuĭ păcătos).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
podvic sn vz podvig
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potoig smn vz podvig
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potvig sn vz podvig
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PODVIG s. v. canon, pedeapsă, penitență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
podvig s. v. CANON. PEDEAPSĂ. PENITENȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
podvig (-guri), s. n. – Penitență, mortificare. Sl. podvigŭ „luptă” (Miklosich, Slaw. Elem., 37). – Der. podvigui, vb. refl. (a se mortifica).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
podvig, podviguri, s.n. (înv.) 1. pedeapsă (în post și rugăciuni) impusă de preot după spovedanie; canon, penitență. 2. cingătoare purtată de călugări.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||