POET, -Ă, poeți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care creează poezii, autor de poezii. 2. Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet (1). – Din ngr. poiitís, lat., it. poeta, fr. poète.

poet, ~ă smf [At: ST. LEX. 231^r/23 / V: (înv) ~a sm (Pl: ~te) / Pl: ~eți, ~e / E: fr poète, ger Poet] 1 Persoană care compune poezii. 2 (Pex) Prozator cu imaginație sau cu talent poetic, liric. 3 (Fig) Persoană cu fire, sensibilitate și imaginație de poet (1).

POET, -Ă, poeți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care compune poezii, autor de poezii. 2. Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet (1). – Din ngr. poiitís, lat., it. poeta, fr. poète.

POET, -Ă, poeți, -te, s. m. și f. Persoană care compune poezii, autor de poezii. Poet am fost, și-n libere cadențe Cîntai amorul. TOPÎRCEANU, B. 89. Iat-o! Plină despre munte Iese luna din brădet Și se-nalță, încet-încet, Gînditoare ca o frunte De poet. COȘBUC, P. I 48. Cînd privesc zilele de-aur a scripturilor romîne. Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. EMINESCU, O. I 31. Soția mea e... poetă. NEGRUZZI, S. I 76. ◊ (Metaforic) Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt... Ei poeți sînt ai cîmpiei, Șoimul este-al lor despot. COȘBUC, P. I 264. ◊ (Adjectival) Din cauza lipsei, poetul cel mai poet din Valahia [Bolintineanu] este amenințat a-și închide ochii la spital. ALECSANDRI, S. 53. ♦ Persoană înzestrată cu imaginație și sensibilitate de poet. Pictorul și poetul naturii care e în Sadoveanu nu putea să nu zugrăvească acest fenomen din natură. IBRĂILEANU, S. 35.

POET, -Ă s.m. și f. Autor de poezii. ♦ Om cu fire, imaginație și sensibilitate de poet. [Pron. po-et. / cf. fr. poète, lat. poeta].

POET, -Ă s. m. f. 1. autor de poezii. 2. om cu fire, imaginație și sensibilitate de poet (1). (< fr. poète, lat., it. poeta, germ. Poet)

POET ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Autor de creații literare în versuri. 2) fig. Persoană înzestrată cu imaginație artistică. [Sil. po-et] /<ngr. poitis, lat., it. poeta, fr. poete

poet m. cel ce se consacră poeziei, cel care face versuri.

*poét, poétă s. (lat. poëta, d. vgr. poietés, care vine d. poiéo, fac). Persoană care scrie în versurĭ, care face poeziĭ: Omer a fost cel maĭ mare poet, Safo a fost o poetă lirică. Persoană plină de imaginațiune poetică în expresiune: Bossuet e de multe orĭ poet.

poeta¹ sm vz poet

POETA NASCITUR, ORATOR FIT (lat.) = Poetul se naște, oratorul se formează.

compozitor-poet s. m. Compozitor care scrie textul cântecelor ◊ „L-am întrebat ce părere are despre formula compozitor-poet și a răspuns că i se pare formula ideală pentru succesul muzicii.” Sc. 3 III 71 p. 6. ◊ „Preferințele cititorilor noștri instalau pe primul loc în referendumul anual «Săptămâna Top ’71» pe Alexandru Mandy. Compozitor-poet, textier-filozof. Om.” Săpt. 21 IV 72 p. 15 (din compozitor + poet)

critic-poet s. m. Critic care scrie sau are preocupări de poet ◊ „După cum nu vom putea confunda emoțiile și așteptările acestuia din urmă cu acelea ale profesionistului literar, mai mult sau mai puțin afirmat, ce se încearcă pentru prima oară într-un gen nou, cazul criticilor-poeți (sau măcar al redactorilor-poeți și al poeților-critici fiind parțial – cel mai des întâlnit).” Sc. 7 XI 73 p. 6. ◊ „Despre efemerul veșnic a vorbit criticul-poet Dan Hăulică.” Săpt. 21 VI 74 p. 7; v. și R.lit. 16 X 75 p. 16; v. și poet-critic (1971) (din critic + poet)

femeie-poet s. f. (lit.) Femeie care scrie (și publică) poezii ◊ „Era cât pe-aci să mă mohorăsc cu bilanțul făcut de M.B. în «Contemporanul» [...] din care urma să rezulte cât de puțin încăpătoare a rămas literatura pentru femeile-poet și femeile-prozator și mă chinuiam strașnic să fac în mintea mea dreptate acestei urgisiri.” Cont. 18 VII 69 p. 3 (din femeie + poet; cf. fr. femme-poète; DMN 1966)

filosof-poet s. m. 1978 Filozof care scrie poezii v. poet-filosof (din filozof + poet)

poet-actor s. m. Poet care este în același timp și actor ◊ „Întâlniri – la granița dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta, cu scriitorul-sculptor și poet Ion Vlasiu, cu pianistul-poet Virgil Gheorghiu.” Săpt. 19 IX 69 p. 3. ◊ „Și i-am recunoscut, erau, fără îndoială, discipolii poetului-actor care, la începutul secolului trecut, colinda orașele și satele cântând patria, dragostea, natura.” R.lit. 11 VII 74 p. 24 (din poet + actor)

poet-cărturar s. m. Poet erudit ◊ „Poet-cărturar, Vasile Nicolescu nu este însă un poet livresc, nu este nici un poet descriptiv, ci un liric cutremurat de spectacolul firii și înfiorat de misterul vieții.” R.l. 16 V 77 p. 2 (din poet + cărturar)

poet-critic s. m. Poet care se ocupă și cu critica literară ◊ „Desigur, Florin Mugur are dreptate, opțiunea poetului-critic este mai strictă, mai severă decât a criticului-poet, și deci în mai mică măsură un produs al culturii.” Cont. 4 VI 71 p. 3. ◊ „Luzi intră în categoria marilor poeți-critici, în spiritul tradiției lui Valéry sau Machado.” R.lit. 6 III 75 p. 22; v. și critic-poet (din poet + critic)

poet-erou s. m. Poet care a căzut ca un erou ◊ „Cititorul va găsi în cartea Elenei Gronov cam tot ce s-ar putea spune despre biografia poetului-erou Mihail Săulescu.” Cont. 8 I 71 p. 3. ◊ „Poetul-erou Const. T. Stoika.” R.lit. 31 I 74 p. 7 (din poet + erou)

poet-filosof s. m. Poet având o activitate filozofică notorie ◊ „Va trebui să descopere imaginea adevărului, așa cum spunea cândva poetul-filosof Lucian Blaga.” Cont. 30 IX 66 p. 5. ◊ „Lucian Blaga – filosoful-poet, poetul-filosof mi se pare o apariție deosebită.” Luc. 29 IV 78 p. 4 (din poet + filosof)

soldat-poet s. m. Poet care este militar ◊ „A fost un soldat-poet care a cântat patria și poporul și tot ce n-a reușit să spună prin mijlocirea versului a spus prin sacrificiul suprem în vara lui 1916.” Săpt. 18 VII 75 p. 3. ◊ „Un soldat-pictor și un soldat-poet mărșăluiau în toamna anului 1944 într-o coloană militară spre Clujul eliberat [...]” Sc. 1 IX 77 p. 1 (din soldat + poet)

poet s. m., pl. poeți

poet s. m., pl. poeți

poet s. m., pl. poeți

poet

poet sb. m., poetă sb. f.

POET s. (livr.) bard, (rar) stihuitor, (înv.) cântător, poetic, stihar, versuitor, (depr.) versificator. (Mare ~ național.)

POET s. (livr.) bard, (rar) stihuitor, (înv.) cîntător, poetic, stihar, versuitor, (depr.) versificator. (Mare ~ național.)

poet (poeți), s. m. – Autor de poezii. Fr. poète. – Der. poetic, s. m. (înv., poet), din mgr. ποιητιϰός, sec. XVIII; poetic, adj., din fr. poétique; poetastru, s. m., din it. poetastro; poetiza, vb., din fr. poétiser; poezie, s. f., din fr. poésie.

POETA NASCITUR, ORATOR FIT (lat.) poet te naști, orator devii – Lipsa talentului poetic nu poate fi compensată prin studiu.

POEȚII BLESTEMAȚI (< fr.) Sintagmă lansată de Paul Verlaine în cartea „Les poètes maudits” (1884, 1888), referitoare la șase poeți, între care St. Mallarmé, A. Rimbaud și Verlaine însuși, al cărui nume apărea în anagramă („Pauvre Lélian”).

Genus irritabile vatum (lat. „Neamul iritabil al poeților”) – Prin această expresie din Epistolele lui Horațiu (II, 2, 102), marele poet latin caracteriza susceptibilitatea confraților săi de breaslă. Ascuțișul versului e de multe ori folosit spre a înțepa ușurința cu care oamenii de litere în genere se supără, atunci cînd sînt atacate operele lor. Boileau, severul critic francez, care în Satire i-a împuns pe mulți cu vîrful penei sale, scria într-o prefață: „Cînd am dat pentru întîiași dată satirele mele la lumina zilei, mă pregătisem de tărăboiul pe care tipărirea lor îl va face în Parnas. Știam că neamul poeților, și mai cu seamă al poeților proști, e un neam înverșunat care ia ușor foc”. De obicei, în vorbire mai ales, nu se folosesc decît primele două cuvinte: Genus irritabile, arhisuficiente ca să se știe și la cine și la ce ne referim. În volumul de Amintiri, Lucia Sturdza Bulandra, vorbind despre felul cum era numit altădată un director de teatru, se întreabă: „Pe baza căror contingențe cu teatrul se făcuse desemnarea acestuia în fruntea unei instituții cu un caracter atît de specific? Cunoștea el actorul, acest irritabile genus?” (pag. 32). LIT.

Love is a boy by poets spoiled (engl. „Amorul e un copil răsfățat de poeți”) – versul 843 din poemul Hudibras al poetului englez Samuel Butler. Metafora a inspirat cunoscuta arie L’amour est un enfant bohème (tradusă la noi: Amorul e-un copil pribeag) din opera Carmen de Bizet. LIT.

Nascuntur poetae, fiunt oratores (lat. „Poeții se nasc, oratorii se fac”) – susține retorul roman Quintilan în tratatul lui De institutione oratoria, de unde ne-a rămas și fraza citată, mai mult pentru prima parte decît pentru a doua, care e îndoielnică. Quintilian voia să spună că darul poeziei e înnăscut, pe cînd orator poți deveni (se pare că s-a inspirat din exemplul lui Demostene) prin exerciții, studiu, meșteșug. În epoca modernă, prin parafrazarea acestei fraze s-au format expresiile: „născut, nu făcut”, „talentat te naști, instruit devii” etc. LIT.