pohreb sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 125^v/26 / V: (reg) pogh~, ~eabă sf, ~epc, ~rib / Pl: ~uri / E: rs погреб] 1 (Mol; Buc) Subsol al unei case. 2 (Mol; Buc) Pivniță (1). 3 (Mol; pex) Casă mică și dărăpănată. 4 (Mol; îf pohrib) Capac de lut pentru oale.

POHREB s.n. (Mold.) Subsol (al unei case); pivniță. I-ai dat gazdă în poghreb. DOSOFTEI, VS. Mearsă în gazdă în poghrebul unii azoteance. DOSOFTEI, VS. Etimologie: rus. pogreb. Cf. beci, sclip.

pohréb n., pl. urĭ saŭ e (rus. pó-greb, pivniță, rut. pó-hrib, îngropăcĭune. V. pogrebanie). Vechĭ (Dos.). Subsol de casă, bașcă. – Azĭ pohrib?.

poghreb sn vz pohreb

pohreabă sf vz pohreb

pohrepc sn vz pohreb

pohrib sn vz pohreb

POHREB s. v. beci, pivniță, subsol.

pohreb s. v. BECI. PIVNIȚĂ. SUBSOL.

pohreb, pohreburi, s.n. (reg.) 1. subsol al unei case; pivniță. 2. casă mică, dărăpănată, urâtă. 3. (în forma: pohrib) capac de lut pentru oale.