poiană sf [At: (a. 1642) IORGA, S. D. VI, 57 / P: po-ia~ / V: (nob) poian s / Pl: ~ieni, ~iene / E: slv полѣна] 1 Loc în pădure lipsit de copaci și acoperit cu iarbă și cu flori Si: luminiș, ochi¹, (reg) ochean, ocheț, podei, poderei, (pop) poieniș. 2 (Reg; îe) A face crângu ~ A fugi foarte repede. 3 (Pop; îe) A ieși (sau a merge, a se duce) în (sau la) ~ A-și face nevoile fiziologice. 4 (Nob) Porțiune de pe suprafața unui lac pe care nu crește stuful.

POIANĂ, poieni și poiene, s. f. Loc fără copaci într-o pădure, acoperit cu iarbă. V. luminiș, goliște. Într-o poiană din mijlocul unei păduri, găsi urma copitei unui cerb, plină ochi de apa ploilor. GÎRLEANU, L. 43. Trecînd printr-un codru foarte întunecos, dă de o poiană foarte frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase. CREANGĂ, P. 288. Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea ta: Codrul cu poienele Ochii cu sprîncenele. EMINESCU, O. I 149.

POIANĂ poiene f. Teren fără copaci, acoperit cu iarbă și flori, dintr-o pădure; luminiș; colnic. [G.-D. poienei; Pl. și poieni] /<sl. poljana

poiană f. loc, în pădure fără copaci pe unde crește iarbă și flori. [Slav. POLĬANA, câmp, bucată de pământ].

poĭánă f., pl. ĭene și ĭenĭ (vsl. polĭana, cîmp, parte de pămînt, d. polŭ, jumătate; bg. „podiș”, sîrb. „poĭană”, rut. „cîmp liber”, rus. „cîmp mic”; ung. pojána, poján, poĭană. V. poală). Luminiș maĭ mare, cîmp mic într’o pădure. V. aralîc, lucină, prelucă.

poian s vz poiană

Poiana-Rusca f. massiv bănățean, cu piscul Rusca (1359 m.).

poiană s. f., g.-d. art. poienii; pl. poieni

poiană s. f., g.-d. art. poienii; pl. poieni.

poiană s. f., g.-d. art. poienii/poienei; pl. poieni/poiene

poiană, pl. poieni

poiană, -ieni.

POIANĂ s. luminiș, (pop.) colnic, zariște, (prin Transilv.) pripor, (fig.) ochi. (O ~ de pădure.)

POIANĂ s. luminiș, (pop.) colnic, zariște, (prin Transilv.) pripor, (fig.) ochi. (O ~ de pădure.)

ruscea-de-poiană s. v. BRÎNDUȘĂ.

poiană (poieni), s. f. – Luminiș, cîmp deschis. Megl. pul’ană. Sl. poljana (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 268; Conev 40), cf. bg. polĕn, sb., slov., rus. poljana.

POIÁNĂ (< sl.) s. f. Suprafață de teren fără arbori, situată în interiorul unei păduri, de obicei acoperită cu vegetație de pajiște. În cele mai multe cazuri p. s-au format în urma unor acțiuni de defrișare, în scopul utilizării terenurilor pentru fâneață, pășune sau locuințe. Uneori, însă, lipsă pădurii este determinată de unele condiții locale (exces de umiditate, teren stâncos, etc.); luminiș.

POIANA 1. Com. în jud. Dâmbovița, situată în C. Titu, pe cursul superior al râului Sabar; 3.795 loc. (2003). Expl. de petrol. În satul P. se află bisericile Adormirea Maicii Domnului (1814-1819) și Sf. Nicolae (1852-1853). 2. V. Nicorești.

POIANA BLENCHII, com. în jud. Sălaj, situată în zona dealurilor Ciceului, pe râul Poiana; 1.312 loc. (2003). Satul P.B. este menționat documentar în 1591. În satul Măgura se află biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1707).

POIANA BRAȘOV, stațiune climaterică și de odihnă în jud. Brașov, situată la poalele masivului Postăvaru, la 1.030 m alt., la 12 km S de municipiul Brașov, de care este legată printr-o șosea modernizată. Centru turistic internațional și al sporturilor de iarnă (teleferic, teleschi, 12 piste de schi cu diferite grade de dificultate, între care o pârtie olimpică de schi și una de bob, terenuri de tenis, baschet, pentru patinaj, piscine acoperite, saune, lac artificial, mari hoteluri, vile).

POIANA CÂMPINA, com. în jud. Prahova, situată în Subcarpații Prahovei, pe dr. râului Prahova, în imediate apropiere a orașului Câmpina, situat pe malul opus; 5.294 loc. (2003). Haltă de c. f. *(în satul Bobolia). Reparații de utilaj petrolier.

POIANA CRISTEI, com. în jud. Vrancea, situată în Subcarpații Vrancei, pe cursul superior al râului Râmna; 2.903 loc. (2003). Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (sec. 17, renovată în sec. 19), în satul Odobasca.

POIANA ILVEI, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în depr. Măgura Ilvei, la poalele vestice ale M-ților Bârgău, pe râul Ilva; 1.674 loc. (2003). Stație de c. f.

POIANA LACULUI, com. în jud. Argeș, situată în SE piemontului Cotmeana, pe cursurile superioare ale râurilor Teleorman și Cotmeana; 6.750 loc. (2003). Expl. de petrol (în satul Sămara). Bisericile Cuvioasa Parascheva (1789) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1737), în satele Cepari și Păduroiu din Deal.

POIANA MARE, com. în jud. Dolj, situată în C. Desnățuiului; 12.294 loc. (2003). Stație finală de c. f. Nod rutier. Prelucr. lemnului. Produse textile și alim. (cașcaval). Centru viticol. Biserica Sfinții Voievozi (1849, reparatp în 1902, 1917, 1936), în satul P.M. și biserica de lemn Sfinții Voievozi (1845), în satul Tunarii Vechi. Rezervație forestieră (pădurea Ciurumela) de salcâm.

POIANA MĂRULUI 1. Munții Poiana Mărului, subunitate a m-ților Perșani situată la S de pasul Vlădeni. Alcătuiți din șisturi cristaline și calcare, prezintă în general culmi netede (nivelate de suprafața de eroziune Poiana Mărului, la 900-1.000 m alt.) dominate la E de Măgura Codlei (1.292 m alt.). Versanții sunt împăduriți, iar culmile netede sunt utilizate agricol. 2. Com. în jud. Brașov, situată în m-ții Perșani, la V de Măgura Codlei, pe cursul superior al răului Șercaia; 3.504 loc. (2003). Satele alcătuitoare sunt localizate în mici depresiuni (ex. Șinca Nouă) sau în mici bazinete, ori risipite pe culmile netede, adesea la 900-1.000 m alt. (satele P.M. și Holbav). Preparate din carne. Biserică din lemn (1761), în satul Șinca Nouă și biserica Nașterea Sf. Ioan Botezătorul-Brâncoveanu (1700), în satul P.M. 3. V. Zăvoi. 4. Mănăstirea ~ V. Jitia.

POIANA NEGRII, sat în com. Dorna Candrenilor, jud. Suceava, în depr. Dornelor, la 885 m alt. Stațiune cu factori balneari remarcabilă prin prezența izvoarelor cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, hipotone folosite ca ape de masă. Stație de îmbuteliere a apelor minerale.

POIANA RUSCĂI, masiv muntos în Carpații Occidentali, cuprins între depr. Hațeg (la E), valea Bistrei (la S), culoarul Mureșului (la N) și valea Timișului (la V). Alcătuit, predominant, din șisturi cristaline, precum și din petice de calcare și dolomite cristaline. Prezintă un relief de culmi domoale, larg ondulate și nivelate, cu aspect de platouri, fragmentate de văi înguste, sub formă de chei. Alt. max.: 1.374 m (vf. Padeș). Expl. de min. de fier (Ghelari, Teliucu Inferior), de minereuri complexe (Muncelu Mic, Boița) și de marmură (Ruschița). Acoperit în mare parte cu păduri de amestec (fag cu conifere), păduri de fag și păduri de gorun și cer (la altitudini mai mici), care alternează cu poieni în care se află vegetație secundară de pajiști. Partea de E a masivului P.R., cu specific etnografic propriu, este cunoscută sub numele de „Ținutul Pădurenilor”.

POIANA SIBIULUI, com. în jud. Sibiu, situată la poalele NNV al m-ților Cindrel, în zona etnografică a Mărginimii Sibiului; 2.697 loc. (2003). Produse lactate. Creșterea ovinelor. Muzeu etnografic (1958) cu exponate referitoare la păstorit. Centru de pielărie și de cojocărit. Vechi centru al păstorilor transhumanți. Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (1730, cu picturi interioare din 1771), cu iconostas din 1801.

POIANA STAMPEI, com. în jud. Suceava, situată în V depr. Dornelor, pe râul Dorna; 2.318 loc. (2003). Stație de c. f. Expl. de turbă, de andezit și dacit. Fabrică de șvaițer. Izvoare cu ape minerale carbogazoase. Rezervația naturală Tinovu Mare (677 ha) este o mlaștină oligotrofă în care vegetează exemplare de pin (Pinus sylvestris), numeroase alge (între care o specie endemică, Sphagnum wulfianum) și o specie rară de rogoz (Carex loliacea).

POIANA TEIULUI, com. în jud. Neamț, situată la poalele V ale m-ților Stânișoarei și cele ENE ale m-ților Bistriței, pe valea Bistriței, la coada lacului Izvoru Muntelui; 4.971 loc. (2003). Expl. și prelucr. lemnului. În apa lacului Izvoru Muntelui există o stâncă singuratică (Piatra Teiului), înaltă de 23 m, reprezentând un martor de eroziune alcătuit din calcare recifale compacte de vârstă cretacică (declarată rezervație geologică). Bisericile de lemn Buna-Vestire (1741, cu foișor și turle adăugate în 1894) și Trei Ierarhi (1802), în satul Poiana Largului; bisericile de lemn cu același hram – Sf. Gheorghe, în satele Galu (1818) și Petru Vodă (începutul sec. 19) și Sf. Dumitru (1826-1830, reparată în 1903), în satul Călugăreni. În satul Petru Vodă există o mănăstire de călugări, cu biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, construită în 1990.

POIANA ȚAPULUI, localitate componentă a orașului Bușteni (jud. Prahova), situată pe valea Prahovei, la poalele m-ților Bucegi, la 800-880 m alt. Stație de c. f. Stațiune climaterică și de odihnă, cu climat submontan, cu aer curat, lipsit de praf și alergeni, recomandată pentru tratarea nevrozelor astenice, a unor stări de debilitate, de surmenaj fizic și intelectual. Așezarea a fost întemeiată în 1830. Biserică (sec. 19).

POIANA VADULUI, com. în jud. Alba, situată pe partea de E a m-ților Bihor; 1.329 loc. (2003). Punct de plecare spre vf. Curcubăta Mare din m-ții Bihor și spre Muntele Găina. Până la 17 febr. 1968, satul și com. P.V. s-au numit Neagra.