PONDERAȚIE s. f. Moderație, cumpătare; echilibru. – Din fr. pondération, lat. ponderatio.

ponderație sf [At: DRLU / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr pondération] 1 Echilibru între mai multe forțe, tendințe etc. opuse. 2 Cumpătare. 3 Sobrietate.

PONDERAȚIE s. f. (Rar) Moderație, cumpătare; echilibru. – Din fr. pondération, lat. ponderatio.

PONDERAȚIE s. f. (Rar) Moderație, cumpătare. Tîrziu [Romînia] intră în perioada organică, perioada de echilibru și de ponderație. BOLINTINEANU, O. 258.

PONDERAȚIE s.f. Starea celui ponderat, ponderare; moderație, cumpătare, echilibru. [Gen. -iei, var. ponderațiune s.f. / cf. fr. pondération, lat. ponderatio – greutate].

PONDERAȚIE s. f. 1. echilibru între mai multe forțe, tendințe etc. (opuse). 2. moderație, cumpătare, măsură. 3. (mat.) afectație a unei variabile, a unui coeficient, a termenului unei funcții. (< fr. pondération, lat. ponderatio)

ponderațiune sf vz ponderație

PONDERAȚIUNE s.f. v. ponderație.

ponderați(un)e f. 1. echilibru produs în politică prin diferitele atribuțiuni ale puterilor publice; 2. fig. cumpăt.

*ponderațiúne f. (lat. ponderátio, -ónis). Fiz. Echilibru produs de forțe contrare. Fig. Echilibru: ponderațiunea puterilor. Liniște, potolire: ponderațiune de caracter. – Și -áție.

ponderație (desp. -ți-e) s. f., art. ponderația (desp. -ți-a), g.-d. ponderații, art. ponderației

ponderație (-ți-e) s. f., art. ponderația (-ți-a), g.-d. ponderații, art. ponderației

ponderație s. f. (sil. -ți-e), art. ponderația (sil. -ți-a), g.-d. ponderații, art. ponderației

PONDERAȚIE s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.

ponderație s. v. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.