porcar² sm [At: DELAVRANCEA, O. II, 289 / V: (reg) pur~ / Pl: ~i / E: poarcă + -ar] (Pop; în unele jocuri cu mingea) Fiecare dintre jucătorii care prinde mingea aruncată de echipa adversă și care încearcă să-și lovească cu ea adversarii sau o anumită țintă.

porcar¹ [At: MOXA, 396/22 / V: (îvp) pur~, (înv) purcariu / Pl: ~i / E: porc + -ar cf lat porcarius] 1 Persoană care păzește și îngrijește porcii (1). 2 (Reg) Persoană care vinde porci (1). 3 (Pop; art) Denumire populară a stelei Aldebaran, din constelația Taurului Si: (reg) deșteptătorul. corectat(ă)

PORCAR, porcari, s. m. Cel care păzește (și îngrijește) porcii. Neavînd pe nimeni de ajutor, el intră porcar la un sat vecin cu o simbrie care abia putea să-i agonisească o pustie de mîncare cît să nu moară de foame. POPESCU, B. III 99. Dar Iancul ce mi-și făcea? La porcari că poruncea, Cincizeci de porci că frigea, La conac că-i aducea. TEODORESCU, P. P. 481. – Variantă: purcar (VISSARION, B. 53, ȘEZ. VII 164) s. m.

PORCAR ~i m. Persoană care paște (și îngrijește) porcii. /porc + suf. ~ar

porcar m. păzitor de porci. [Lat. PORCARIUS].

porcár m. (d. porc saŭ lat. porcarius; it. porcajo și porcaro, fr. porcher, sp. porquero, pg. porqueiro). Păzitor de porcĭ. – Dial. și purcar. Cp. cu murar.

purcar² sm vz porcar²

purcar¹ sm vz porcar¹

purcariu sm vz porcar¹

purcár, V. porcar.

porcar s. m., pl. porcari

porcar s. m., pl. porcari

porcar s. m., pl. porcari

PORCAR s. (prin Transilv.) condaș. (~ se ocupă cu creșterea porcilor.)

PORCAR s. (prin Transilv.) condaș. (~ se ocupă cu creșterea porcilor.)

PORCARUL s. art. v. aldebaran.

porcarul s. art. v. ALDEBARAN.

porcar, porcari, s.m. (pop.; în unele jocuri cu mingea) fiecare dintre jucătorii care trebuie să prindă mingea aruncată de echipa adversă și să țintească cu ea pe adversari.