porfiră¹ [At: DOSOFTEI V. S. octombrie 83^v/13 / V: (îrg) ~ir, profir (A și: profir), (reg) profil, prohim, prohir sn, prohiră / Pl: ~re / E: ngr πορφύρα] 1 sf (Înv) Purpură. 2 sf (Înv; pex) Îmbrăcăminte din purpură. 3 sf (Fig) Putere supremă a suveranului sau a împăratului. 4 sf (Fig) Stăpânire. 5 sn (Fig) Guvernare. 6-7 sf, am (Îvp; îf profir și prohim; șîs vin profir) Varietate de vin de culoare roșie. 8 sn (Rar) Varietate de strugure cu boabe roșietice. 9 sn (Rar; îf profir) Culoare purpurie.

PORFIRĂ², porfire, s. f. Purpură. Moșu-mi Oineu dăruit-a un brîu sclipitor de porfiră. MURNU, I. 123. Deodată baba și moșneagul se trezesc îmbrăcați în porfiră împărătească. CREANGĂ, O. A. 169.

PORFIRĂ s. f. cameră a palatului imperial bizantin, lambrisată cu marmură roșie, unde împărătesele dădeau naștere copiilor lor. (< fr. porphyre)

PORFIRĂ ~e f. înv. 1) Culoare roșie-închisă care bate în violet; purpură. 2) Substanță colorantă de această culoare preparată pe cale sintetică (în trecut extrasă din sucul unor moluște); purpură. 3) Stofă plușată de preș vopsită cu această substanță; purpură. 4) Haină confecționată din astfel de stofă și purtată în trecut de regi, împărați sau domnitori; purpură. /<ngr. porfíra

porfiră f. 1. purpură: îmbrăcați în porfirâ împărătească CR.; 2. de coloarea porfirei: chipu-i e crin, porfiră GR. AL. [Gr. mod.].

1) porfíră f., pl. e (ngr. porfýra, vgr. porphyra; vsl. rus. porfiru. V. profir). Vechĭ. Purpură.

porfir² sn vz porfiră¹

profil² sn vz porfiră¹

profir² sn vz porfiră¹

prohim sn vz porfiră¹

prohir sn vz porfiră¹

prohiră sf vz porfiră¹

porfiră (purpură) (înv.) s. f., g.-d. art. porfirei; pl. porfire

porfiră (purpură) (înv.) s. f., g.-d. art. porfirei; pl. porfire

porfiră (purpură) s. f., g.-d. art. porfirei; pl. porfire

porfiră.

porfiră (porfire), s. f. – 1. (Înv.) Purpură. – 2. Rocă vulcanică dură. Mgr. πορφύρα, în parte prin intermediul sl. porŭfira; cu al doilea sens, prin fr. porphyre. Este dubletul lui porfir (var. profiriu), adj. (roșu-deschis, se zice despre vinuri), din ngr. προφύρα; profiră (var. prohiră), s. f. (varietate de struguri).

porfiră, porfire s. f. Purpură. ♦ Mantie roșie purtată de împărații romani. Cu aceasta a fost îmbrăcat și Iisus Hristos în semn de batjocură când a fost judecat de Pilat. – Din sl. porfira. (< gr. porphyra).

PORFIRĂ s. v. purpură.

porfiră s. v. PURPURĂ.

porfiră, porfire, s.f. (înv.) 1. purpură (pentru veșminte); veșmânt făcut din purpură. 2. (fig.) putere politică supremă a suveranului; stăpânire, conducere, guvernare. 3. (înv. și pop.) varietate de vin roșu deschis. 4. varietate de struguri cu boabe roșietice. 5. culoare purpurie.