18 definiții pentru posesor
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POSESOR, -OARE, posesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun; persoană căreia îi aparține ceva. ♦ (Înv. și reg.) Arendaș. 2. Persoană care posedă anumite însușiri, caracteristici. Posesorul unui stil elegant de înot. – Din fr. possesseur, lat. possessor, -oris.
POSESOR, -OARE, posesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun; persoană căreia îi aparține ceva. ♦ (Înv. și reg.) Arendaș. 2. Persoană care posedă anumite însușiri, caracteristici. Posesorul unui stil elegant de înot. – Din fr. possesseur, lat. possessor, -oris.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
posesor, ~oare [At: ST. INST. 37/14 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: lat possessor, fr possesseur] 1 Persoană care posedă (1), cu titlu de proprietate, un bun Si: deținător, proprietar, stăpân, (îvr) posesuitor (1), (liv) posident. 2 (Pgn) Persoană căreia îi aparține ceva Si: deținător, proprietar, stăpân, (îvr) posesuitor (2). 3 (Pex) Persoană care posedă (1) o calitate, o caracteristică. 4 (Mol; înv) Arendaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSESOR, -OARE, posesori,-oare,s. m. și f. 1. Persoană care deține, cu titlu de proprietar, un bun; proprietar. Posesor de case. ◊ Fig. Pînă și la galerie, la locurile numerotate, stăteau posesori de nume respectabile. REBREANU, R. I 264. 2. (Mold.,învechit) Arendaș. Are să-ncapă biata moșioara noastră pe mîna posesorului, ALECSANDRI, T. 1579. Cu cît însă se învoiește cu posesorul, cu atîta e nemulțămit de chirigiu. NEGRUZZI, S. I 301. – Accentuat și: (2) posesor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POSESOR, -OARE s.m. și f. Deținător al unui bun, al unui lucru; (p. ext.) proprietar, stăpîn. [Cf. fr. possesseur, lat. possessor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POSESOR, -OARE s. m. f. cel care posedă (1) ceva. (< fr. possesseur, lat. possessor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POSESOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care posedă. /<fr. possesseur, lat. possessor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
posesòr m. 1. cel ce posedă; 2. Mold. (posèsor) cel ce ține în posesie o moșie, arendaș: posesorul moșiei Haramul AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*posesór, -oáre s. (lat. pos-séssor, -óris. V. a-sesor). Care posedă, stăpîn. În drept, care posedă pe un timp (chiriaș, arendaș). – În est posésor (rus. posésor, pol. posesor), arendaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
posesoriu2, ~ie a [At: M. D. ENC. / Pl: ~ii / E: fr possessoire, lat possessorius] (D. acțiuni judiciare) Prin care se urmărește protecția posesiunii (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
posesoriu1 sm vz posesor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
posesor s. m., pl. posesori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
posesor s. m., pl. posesori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
posesor s. m., pl. posesori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POSESOR s. v. arendaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POSESOR s. 1. deținător, proprietar, stăpân, (înv.) ocinaș, posesuitor. (~ al unui bun.) 2. v. detentor. 3. v. purtător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POSESOR s. 1. deținător, proprietar, stăpîn, (înv.) ocinaș, posesuitor. (~ al unui bun.) 2. (JUR.) detentor, deținător. (~ a restituit bunul aflat în grija sa.) 3. deținător, purtător. (~ unui nume.).
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
posesor s. v. ARENDAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
POSESOR s. m. (cf. fr. possesseur, lat. possessor): persoană care posedă ceva și la care face referire pronumele posesiv.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
posesor, posesorisubstantiv masculin posesoare, posesoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun; persoană căreia îi aparține ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Posesor de case. DLRLC
- Pînă și la galerie, la locurile numerotate, stăteau posesori de nume respectabile. REBREANU, R. I 264. DLRLC
- 1.1. Proprietar, stăpân. DNsinonime: proprietar stăpân
- 1.2. Arendaș. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: arendaș
- Are să-ncapă biata moșioara noastră pe mîna posesorului, ALECSANDRI, T. 1579. DLRLC
- Cu cît însă se învoiește cu posesorul, cu atîta e nemulțămit de chirigiu. NEGRUZZI, S. I 301. DLRLC
-
-
- 2. Persoană care posedă anumite însușiri, caracteristici. DEX '09 DEX '98
- Posesorul unui stil elegant de înot. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- possesseur DEX '09 DEX '98 DN
- possessor, -oris DEX '09 DEX '98 DN