21 de definiții pentru poteraș
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POTERAȘ, poterași, s. m. (În trecut; în Țările Române) Persoană înarmată care facea parte dintr-o poteră. [Var.: (reg.) potiraș s. m.] – Poteră + suf. -aș.
poteraș [At: (a. 1820) URICARIUL IV, 218/14 / V: (îvr) ~tir~, (reg) ~reaș sn, ~reșe snp, ~tireș smn / Pl: (1-4, 6) ~i, (5-9) ~e / E: poteră + -aș] 1 sm Persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră (1) Si: nefer. 2 sm (Buc; Dob) Gonaci la vânătoare. 3 sm (Reg; hip; îf potireș) Copil ștrengar. 4 sm (Reg) Arac cu capetele ramificate în formă de „V”, care susține vița de vie încărcată cu struguri. 5 sn (Reg; îf potereaș) Țăruș pe care se leagă funia cu care se priponește un cal Si: pripon, (reg) stănog. 6 smn (Reg) Rădăcini și parte de jos a tulpinii plantelor de cultură rămase în pământ după secerat sau după tăiatul porumbului. 7 sn (Reg; îf potiraș) Lăstar crescut din rădăcina pomilor. 8 sn (Reg; îf potireș) Lemn mic. 9 sn (Reg) Om foarte mic, scund.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POTERAȘ, poterași, s. m. Persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră. [Var.: (reg.) potiraș s. m.] – Poteră + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POTERAȘ, poterași, s. m. (Învechit și popular) Om înarmat (mai ales arnăut) care făcea parte din poteră. Am început să cutreier pădurea, cînd ca haiduc, cînd ca poteraș. GALACTION, O. I 13. Au fost sculați în puterea nopții de un ceauș care venise cu șase poterași și bătuseră cu flintele în poarta curții. CAMIL PETRESCU, O. I 136. Măi băieți, măi poterași, De sînteți voi de-a mei frați, Puneți masa și mîncați. ȘEZ. VII 147. – Variantă: (Mold.) potiraș (ALECSANDRI, P. P. 89) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POTERAȘ ~i m. ist. Mercenar dintr-o poteră. /poteră + suf. ~aș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poteraș m. od. sbir, mai ales arnăut, călare, înarmat, cu haine verzi deschise.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poteráș m. (d. poteră). Om care face parte din poteră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POTIRAȘ2 s. m. v. poteraș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POTIRAȘ2 s. m. v. poteraș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
potereaș sn vz poteraș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potereșe snp vz poteraș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potiraș1 sm vz poteraș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potireș smn vz poteraș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POTIRAȘ1 s. m. v. poteraș.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poteraș (mercenar dintr-o poteră) s. m., pl. poterași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poteraș s. m., pl. poterași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poteraș s. m., pl. poterași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POTERAȘ s. v. pripon, țăruș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POTERAȘ s. v. arnăut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poteraș s. v. PRIPON. ȚĂRUȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POTERAȘ s. arnăut, nefer. (~ din garda domnească.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
poteraș, poterași, s.m. (înv. și reg.) 1. persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră; nefer. 2. gonaci la vânătoare. 3. copil ștrengar. 4. arac de vie. 5. rădăcina și partea de jos a tulpinii porumbului, rămase pe loc după tăiatul acestuia. 6. lăstar crescut din rădăcina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) țăruș de care se leagă funia cu care se priponește calul; pripon, stănog. 9. (s.n.) lemn mic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
poteraș, poterașisubstantiv masculin
- 1. Persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Am început să cutreier pădurea, cînd ca haiduc, cînd ca poteraș. GALACTION, O. I 13. DLRLC
- Au fost sculați în puterea nopții de un ceauș care venise cu șase poterași și bătuseră cu flintele în poarta curții. CAMIL PETRESCU, O. I 136. DLRLC
- Măi băieți, măi poterași, De sînteți voi de-a mei frați, Puneți masa și mîncați. ȘEZ. VII 147. DLRLC
-
etimologie:
- Poteră + -aș. DEX '09 DEX '98 NODEX