13 definiții pentru potriveală
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POTRIVEALĂ, potriveli, s. f. (Pop.) 1. Potrivire, asemănare; concordanță, acord. ◊ Loc. adj. Cu potriveală = potrivit, nimerit. 2. Coincidență. 3. (Pop.) Aranjare a ceva la locul potrivit; aranjare într-un anumit fel; împodobire. – Potrivi + suf. -eală.
potriveală sf [At: POLIZU / Pl: ~veli / E: potrivi + -eală] (Pop) 1 Asemănare. 2 Conformitate. 3 (Reg; îla) La (sau cu) ~ Corespunzător. 4 (Rar; îe) A fi pe ~la cuiva A fi indicat, potrivit2 cuiva. 5 Fasonare. 6 Ajustare. 7 Punere la punct Si: aranjare. 8 Fixare a unui obiect într-un anumit fel, pentru a-l face să corespundă unui sistem. 9 Chibzuială. 10 Întâmplare. 11 Coincidență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POTRIVEALĂ, potriveli, s. f. (Pop.) 1. Potrivire, asemănare; concordanță, acord. ◊ Loc. adj. Cu potriveală = potrivit, nimerit. 2. Coincidență. 3. (Pop.) Aranjare a ceva la locul potrivit; aranjare într-un anumit fel, așa cum trebuie; împodobire, aranjare. – Potrivi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POTRIVEALĂ, potriveli, s. f. 1. Potrivire, asemănare; conformitate, acord. Frățiile de război se leagă repede; dar prietinia mai domol își face loc, după potriveala sufletelor. SADOVEANU, O. VI 21. Și ce socotești d-ta, leliță, c-aici, adică, să nu fie nici o potriveală? DELAVRANCEA, H. T. 134. Între organism și viață trebuie să fie o absolută potriveală. CARAGIALE, N. F. 25. ◊ Loc. adj. Cu potriveală = potrivit, nimerit. Și unde n-a început, măi tată, să cînte țiganul niște cîntece ca acelea, mîndre și cu potriveală, de toți au rămas cu ochii holbați. ȘEZ. VII 38. 2. Coincidență, întîmplare potrivită. Se înapoiau după o lună și era parcă o potriveală că atunci nu mai dogorea soarele, iar serile începeau să fie răcoroase. PAS, Z. I 240. Chiar în căprăria lui se nimerise. Dar potriveala asta, se gîndea Sandu, n-a fost la întîmplare, a fost într-adins făcută. MIRONESCU, S. A. 58.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
potriveală f. stare de potrivire.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potriveálă f., pl. elĭ (d. potrivesc). Acțiunea de a potrivi, starea de a fi potrivit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
potriveală (desp. po-tri-) s. f., g.-d. art. potrivelii; pl. potriveli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
potriveală (po-tri-) s. f., g.-d. art. potrivelii; pl. potriveli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
potriveală s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potrivelii; pl. potriveli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POTRIVEALĂ s. 1. v. ajustare. 2. v. concordanță. 3. v. potrivire. 4. v. coincidență. 5. nimereală, potrivire, (pop.) brodeală. (A fost doar o fericită ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POTRIVEALĂ s. v. acord, armonie, împăciuire, înțelegere, pace, unire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POTRIVEALĂ s. 1. ajustare, potrivire. (Proces de ~.) 2. acord, concordanță, conformitate, corespondență, potrivire, (livr.) consonanță. (Există o deplină ~ între elementele ansamblului.) 3. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se poate stabili o ~ între acele două elemente.) 4. coincidentă, potrivire, (pop.) loveală. (E o simplă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potriveală s. v. ACORD. ARMONIE. ÎMPĂCIUIRE. ÎNȚELEGERE. PACE. UNIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: po-tri-
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
potriveală, potrivelisubstantiv feminin
- 1. Acord, asemănare, concordanță, conformitate, potrivire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: acord asemănare concordanță conformitate potrivire
- Frățiile de război se leagă repede; dar prietinia mai domol își face loc, după potriveala sufletelor. SADOVEANU, O. VI 21. DLRLC
- Și ce socotești d-ta, leliță, c-aici, adică, să nu fie nici o potriveală? DELAVRANCEA, H. T. 134. DLRLC
- Între organism și viață trebuie să fie o absolută potriveală. CARAGIALE, N. F. 25. DLRLC
-
- Și unde n-a început, măi tată, să cînte țiganul niște cîntece ca acelea, mîndre și cu potriveală, de toți au rămas cu ochii holbați. ȘEZ. VII 38. DLRLC
-
-
- 2. Coincidență. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: coincidență
- Se înapoiau după o lună și era parcă o potriveală că atunci nu mai dogorea soarele, iar serile începeau să fie răcoroase. PAS, Z. I 240. DLRLC
- Chiar în căprăria lui se nimerise. Dar potriveala asta, se gîndea Sandu, n-a fost la întîmplare, a fost într-adins făcută. MIRONESCU, S. A. 58. DLRLC
-
- 3. Aranjare a ceva la locul potrivit; aranjare într-un anumit fel. DEX '09sinonime: aranjare împodobire
etimologie:
- Potrivi + -eală. DEX '98 DEX '09