POȘETĂ, poșete, s. f. Geantă mică din piele, material plastic etc. în care femeile țin acte, bani și diferite accesorii de toaletă. – Din fr. pochette.

poșetă sf [At: CAZIMIR, GR. 37 / Pl: ~te / E: fr pochette] 1 Geantă de mărime și de formă diferită, confecționată din piele, material plastic etc., de obicei prevăzută cu o încuietoare cu clapă, în care femeile țin acte, bani și diferite accesorii de toaletă. 2 Plic confecționat din material transparent, în care se montează mărcile poștale neobliterate în albume.

POȘETĂ, poșete, s. f. Geantă mică din piele, material plastic etc. în care femeile țin și poartă acte, bani și diferite accesorii de toaletă. – Din fr. pochette.

POȘETĂ, poșete, s. f. Geantă mică făcută de obicei din piele, în care femeile țin banii și diferite accesorii de toaletă. Căută iute în poșetă, cu mîinile tremurînde. DUMITRIU, N. 107. Elena Lipan își verifică, în oglinda poșetei, obrazul cu pleoapele ostenite de drum și de fum. PETRESCU, C. V. 9. Mi-am adus aminte că n-aveai un ban în poșetă și că probabil te-au dat jos pe undeva în vreo gară. SEBASTIAN, T. 347.

POȘETĂ s.f. 1. Geantă mică de piele etc. în care femeile își țin diferitele obiecte mărunte de toaletă etc. 2. Plic confecționat din material transparent, în care se montează mărcile poștale neobliterate în albume. [< fr. pochette].

POȘETĂ s. f. 1. geantă mică de piele etc. în care femeile își țin diferitele obiecte mărunte de toaletă etc. 2. plic din material transparent, în care se montează mărcile poștale și alte piese filatelice. (< fr. pochette)

POȘETĂ ~e f. Geantă mică în care femeile poartă acte, bani și accesorii de toaletă. /<fr. pochette

poșetă s. f., g.-d. art. poșetei; pl. poșete

poșetă s. f., g.-d. art. poșetei; pl. poșete

poșetă s. f., pl. poșete

POȘETĂ s. geantă. (Scoate rujul din ~.)

POȘETĂ s. geantă. (Scoate rujul din ~.)

poșetă (poșete), s. f. – Geantă de damă. Fr. pochette.