opțiuni
  • info

15 definiții pentru poștaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POȘTAȘ, poștași, s. m. 1. Factor poștal; poștar. 2. (Înv.) Surugiu de poștalion (1). [Var.: (rar) postaș s. m.] – Poștă1 + suf. -aș.

poștaș sm [At: POLIZU / V: postaș sm / Pl: ~i / E: poștă1 + -aș] 1 (Înv) Surugiu la o căruță sau trăsură de poștă1 Si: poștalion (1). 2 Angajat al poștei1 care duce corespondența la domiciliu Si: curier, poștar (1), (rar) poștagiu (2), (reg) poștalăș, poștalău.

POȘTAȘ, poștași, s. m. 1. Factor poștal; poștar. 2. (Înv.) Surugiu la o trăsură de poștă1. [Var.: (rar) postaș s. m.] – Poștă1 + suf. -aș.

POȘTAȘ, poștași, s. m. (Și în forma poștaș) 1. Factor poștal. Acea scrisoare a ajuns la Malu-Surpat și a dus-o poștașul la moară punînd-o în mîinile Nastasiei. SADOVEANU, M. C. 75. Tîrziu, cînd se trezi Stamati, buimăcit încă de somn, dădu cu ochii de scrisoarea lăsată de poștaș. BART, E. 21. Am tot așteptat, dragă domnule doctor, să-mi aducă poștașul ceva știri. CARAGIALE, O. VII 38. 2. (Învechit) Vizitiu la o căruță de poștă. Poștașul pocnea din bici necontenit și glumea cu toate nevestele ce întîlnea pe drum. ALECSANDRI, O. P. 278. – Variantă: postaș s. m.

POȘTAȘ ~i m. 1) Lucrător al poștei care duce corespondența și publicațiile periodice destinatarilor; factor poștal. 2) înv. Vizitiu care conducea o trăsură de poștă. /poștă + suf. ~aș

poștáș m. (d. poștă saŭ ung.). Poștalion (vizitiŭ) de odinioară. Pop. Poștar saŭ mic funcționar poștal.

POSTAȘ s. m. v. poștaș.

POSTAȘ s. m. v. poștaș.

POSTAȘ s. m. v. poștaș.

postaș sm vz poștaș

postaș m. curier de poștă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poștaș s. m., pl. poștași

poștaș s. m., pl. poștași

poștaș s. m., pl. poștași

poștaș

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POȘTAȘ s. factor, poștar, poștă, (rar) curier, (reg.) poștalăș, poștalău, (prin Mold.) plicar, (înv.) împărțitor. (A venit ~ul cu o recomandată.)

POȘTAȘ s. factor, poștar, poștă, (rar) curier, (reg.) poștalăș, poștalău, (prin Mold.) plicar, (înv.) împărțitor. (A venit ~ cu o recomandată.)

Intrare: poștaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poștaș
  • poștașul
  • poștașu‑
plural
  • poștași
  • poștașii
genitiv-dativ singular
  • poștaș
  • poștașului
plural
  • poștași
  • poștașilor
vocativ singular
  • poștașule
  • poștașe
plural
  • poștașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • postaș
  • postașul
  • postașu‑
plural
  • postași
  • postașii
genitiv-dativ singular
  • postaș
  • postașului
plural
  • postași
  • postașilor
vocativ singular
  • postașule
  • postașe
plural
  • postașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poștaș, poștașisubstantiv masculin

  • 1. Factor poștal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: poștar
    • format_quote Acea scrisoare a ajuns la Malu-Surpat și a dus-o poștașul la moară punînd-o în mîinile Nastasiei. SADOVEANU, M. C. 75. DLRLC
    • format_quote Tîrziu, cînd se trezi Stamati, buimăcit încă de somn, dădu cu ochii de scrisoarea lăsată de poștaș. BART, E. 21. DLRLC
    • format_quote Am tot așteptat, dragă domnule doctor, să-mi aducă poștașul ceva știri. CARAGIALE, O. VII 38. DLRLC
  • 2. învechit Surugiu de poștalion. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Poștașul pocnea din bici necontenit și glumea cu toate nevestele ce întîlnea pe drum. ALECSANDRI, O. P. 278. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.