4 definiții pentru prăznuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRĂZNUI, prăznuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A celebra un eveniment religios; p. gener. a serba, a sărbători, a ține o sărbătoare. 2. Intranz. A petrece, a se ospăta; a benchetui, a chefui. – Din sl. prazdĩnovati.
A PRĂZNUI ~iesc pop. 1. tranz. (evenimente religioase) A marca printr-o solemnitate; a sărbători; a serba. 2. intranz. 1) A ține sărbătoare; a serba. 2) A petrece bând și mâncând într-o companie; a chefui; a benchetui. /<sl. prazdinovati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prăznui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăznuiesc, imperf. 3 sg. prăznuia; conj. prez. 3 sg. și pl. prăznuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRĂZNUI vb. 1. v. aniversa. 2. v. chefui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
prăznui, prăznuiescverb
- 1. A celebra o sărbătoare religioasă. DEX '09 DLRLC
- Madam Roza prăznuia și paștele evreiesc și pe cel romînesc. PAS, Z. I 61. DLRLC
- Creștinii adunați cinsteau un pahar dulce și începeau a prăznui. SADOVEANU, E. 116. DLRLC
- Mulțămește sfîntului mare mucenic Dimitrie... a cărui hram se prăznuiește la biserica ce noi i-am făcut. NEGRUZZI, S. I 147. DLRLC
- Ce vedea Se minuna: Lumea că se sătura, Praznice se prăznuia. TEODORESCU, P. P. 96. DLRLC
-
- A doua zi după aceea, fiind duminică, au prăznuit-o. DRĂGHICI, R. 54. DLRLC
-
-
etimologie:
- prazdĩnovati DEX '09 DEX '98