opțiuni
  • info

9 definiții pentru prețuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREȚUIRE s. f. Faptul de a prețui și rezultatul lui. – V. prețui.

PREȚUIRE s. f. Faptul de a prețui și rezultatul lui. – V. prețui.

prețuire sf [At: DRLU / Pl: (rar) ~ri / E: prețui] 1 (Îvp) Determinare aproximativă a prețului (1) unui bun care poate fi vândut Si: (îrg) prețăluire (1), (înv) prețuială (1). 2 Apreciere a calităților cuiva sau a ceva Si: (Mun) prețuială (2). 3 Popularizare a calităților cuiva sau a ceva Si: (Mun) prețuială (3).

PREȚUIRE, prețuiri, s. f. Faptul de a prețui. 1. Evaluare, estimare. Se făcură atunci mari. sfezi între creditori și datornici, pentru prețuirea mărfurilor- date și primite. BĂLCESCU, O. II 43. 2. Recunoaștere a valorii, a importanței unei persoane sau a unui lucru; apreciere. Legătura dintre popor și scriitor creează acestora din urmă o situație de răspundere; prețuirea lui e cu mult mai mare decît altădată. SADOVEANU, E. 197.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prețuire s. f., g.-d. art. prețuirii

prețuire s. f., g.-d. art. prețuirii

prețuire s. f., g.-d. art. prețuirii; pl. prețuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREȚUIRE s. 1. v. evaluare. 2. v. apreciere. 3. v. admirație.

PREȚUIRE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimație, evaluare, măsurare, socotire, (reg.) prețuială, (înv.) prețăluire. (~ valorii unui obiect.) 2. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, respect, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendență, deferentă, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lefterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de multă ~.) 3. admirație, stimă, (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.)

Prețuire ≠ dispreț

Intrare: prețuire
prețuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prețuire
  • prețuirea
plural
  • prețuiri
  • prețuirile
genitiv-dativ singular
  • prețuiri
  • prețuirii
plural
  • prețuiri
  • prețuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prețuire, prețuirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a prețui și rezultatul lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Estimare, evaluare. DLRLC
      sinonime: estimare evaluare
      • format_quote Se făcură atunci mari sfezi între creditori și datornici, pentru prețuirea mărfurilor date și primite. BĂLCESCU, O. II 43. DLRLC
    • 1.2. Recunoaștere a valorii, a importanței unei persoane sau a unui lucru. DLRLC
      sinonime: admirație apreciere antonime: dispreț
      • format_quote Legătura dintre popor și scriitor creează acestora din urmă o situație de răspundere; prețuirea lui e cu mult mai mare decît altădată. SADOVEANU, E. 197. DLRLC
etimologie:
  • vezi prețui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.