precipitare sf [At: GHICA, S. 99 / Pl: ~tări / E: precipita] (Chm) 1 Precipitație (1). 2 Grabă prea mare Si: agitație, iuțeală, precipitație (3), pripă, zor.

PRECIPITARE, precipitări, s. f. Acțiunea de a (s e) precipita. 1. Grabă mare, iuțeală, zor, pripă. 2. Procesul de separare și de depunere în stare solidă a unei substanțe chimice care a fost dizolvată într-un lichid sau a substanței formate prin adăugarea unui reactiv la acel lichid; fenomenul de formare a unui precipitat.

PRECIPITARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) precipita; precipitație; grabă mare, iuțeală. 2. Procesul de separare și de depunere în stare solidă a unei substanțe dizolvate într-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. [< precipita].

PRECIPITARE s. f. 1. acțiunea de a (se) precipita. 2. (biol.) tip de reacție antigen-anticorp. (< precipita)

PRECIPITARE ~ări f. 1) v. A PRECIPITA și A SE PRECIPITA. 2) fig. Grabă mare; iuțeală. /v. a (se) precipita

precipitare f. 1. iuțeală extremă, grabă mare; 2. acțiune chimică prin care un corp disolvat într’un lichid se depune în fundul vasului sub acțiunea unui alt corp.

*precipitațiúne f. (lat. praecipitátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se precipita. Mare grabă: prea multă precipitațiune strică. Chim. Separarea unuĭ corp dintr’un lichid și depunerea luĭ la fund. – Și -áție și -áre.

precipitare s. f., g.-d. art. precipitării; pl. precipitări

precipitare s. f., g.-d. art. precipitării; pl. precipitări

precipitare s. f., g.-d. art. precipitării; pl. precipitări

PRECIPITARE s. 1. v. grabă. 2. (CHIM.) precipitație.

PRECIPITARE s. 1. grabă, precipitație, pripă, pripeală, pripire, zor. (Ce e ~ asta?) 2. (CHIM.) precipitație. (Fenomen de ~.)