opțiuni
  • info

9 definiții pentru precurmare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECURMARE s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma.

precurmare sf [At: (a. 1829) DOC. EC. 434 / Pl: ~mări / E: precurma2] (Înv) 1 Întrerupere bruscă. 2 Lichidare. 3 (Îlav) Fără (de) ~ În mod continuu. 4 (Îal) Tot timpul Si: permanent.

PRECURMARE, precurmări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma.

PRECURMARE s. f. (învechit) Acțiunea de a precurma; întrerupere, încetare. Merse fără de precurmare peste cîmpii și dealuri pînă ajunse în dreptul unei case singuratece. POPESCU, B. III 120.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

precurmare (înv.) s. f., g.-d. art. precurmării

precurmare (înv.) s. f., g.-d. art. precurmării

precurmare s. f., g.-d. art. precurmării; pl. precurmări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRECURMARE s. v. curmare, încetare, oprire, potolire.

precurmare s. v. CURMARE. ÎNCETARE. OPRIRE. POTOLIRE.

Intrare: precurmare
precurmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precurmare
  • precurmarea
plural
  • precurmări
  • precurmările
genitiv-dativ singular
  • precurmări
  • precurmării
plural
  • precurmări
  • precurmărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precurmare, precurmărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi precurma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.