18 definiții pentru predestinație
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREDESTINAȚIE, predestinații, s. f. (Rar) Predestinare. – Din fr. prédestination.
predestinație sf [At: NEGULICI / V: ~iune, (îvr) pread~ / Pl: ~ii / E: fr prédestination] 1-3 (Asr) Predestinare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDESTINAȚIE, predestinații, s. f. Predestinare. – Din fr. prédestination.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREDESTINAȚIE, predestinații, s. f. 1. Predestinare. 2. Doctrină religioasă (mai ales la calvini), potrivit căreia omul ar avea destinul fixat dinainte de către divinitate; fatalism.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREDESTINAȚIE s.f. 1. Predestinare. 2. Doctrină religioasă, după care destinul omului ar fi fixat dinainte de către divinitate. V. fatalism. [Gen. -iei, var. predestinațiune s.f. / < fr. prédestination, it. predestinazione].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDESTINAȚIE s. f. predestinare. (< fr. prédestination, lat. praedestinatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
preadestinație sf vz predestinație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
predestinațiune sf vz predestinație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDESTINAȚIUNE s.f. v. predestinație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
predestinați(un)e f. 1. înlănțuire de evenimente ce nimic nu poate înlătura; 2. în teologia calvină: decret divin care regulează dinainte mântuirea sau pierzarea oamenilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*predestinațiúne f. (lat. prae-destinátio, -ónis). Destinare din ainte. În teologia catolică, destin imutabil pin care cineva va ajunge la raĭ saŭ la ĭad: Calvin a susținat predestinațiunea. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
predestinație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. predestinația (desp. -ți-a), g.-d. art. predestinației; pl. predestinații, art. predestinațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
predestinație (rar) (-ți-e) s. f., art. predestinația (-ți-a), g.-d. art. predestinației; pl. predestinații, art. predestinațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
predestinație s. f., pl. predestinații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREDESTINAȚIE s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREDESTINAȚIE s. v. fatalism.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
predestinație s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREDESTINAȚIE s. fatalism. (Concepția nefastă a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
predestinație, predestinațiisubstantiv feminin
- 1. Predestinare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: predestinare
- 2. Doctrină religioasă (mai ales la calvini), potrivit căreia omul ar avea destinul fixat dinainte de către divinitate. DLRLC DNsinonime: fatalism
etimologie:
- prédestination DEX '09 DEX '98 DN