predispoziție sf [At: MINER. 24/13 / V: (rar) ~iune / S și: ~osi~ / Pl: ~ii / E: fr prédisposition] 1 (Med) Sensibilitate crescută, ereditară sau dobândită, a organismului față de anumite boli Si: (îvr) predispunere (3). 2 Înzestrare naturală care constituie în anumite condiții o premisă favorabilă dezvoltării unei aptitudini sau a unui talent Si: aplecare, înclinație, pornire, (rar) predispunere (2). 3 (Rar; îf predispozițiune) Preferință. 4 Chef.

PREDISPOZIȚIE, predispoziții, s. f. Complex de particularități anatomo-fiziologice înnăscute, care educate pot da naștere unei aptitudini sau unui talent. ♦ Sensibilitate deosebită sau receptivitate față de anumite boli. Predispoziție spre tuberculoză.

PREDISPOZIȚIE s.f. Dispoziție naturală, înclinare spre ceva. ♦ Receptivitate la anumite boli. [Gen. -iei, var. predispozițiune s.f. / cf. fr. prédisposition].

PREDISPOZIȚIE s. f. 1. dispoziție naturală, înclinație spre ceva. 2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli. (< fr. prédisposition)

PREDISPOZIȚIE ~i f. 1) Dispoziție naturală; atracție înnăscută spre o anumită activitate; înclinație; vocație. 2) Stare de sensibilitate a organismului care permite să contracteze anumite boli. /<fr. prédisposition

predispozițiune sf vz predispoziție

PREDISPOZIȚIUNE s.f. v. predispoziție.

predispoziți(un)e f. 1. dispozițiune naturală de a face unele lucruri; 2. Med. dispozițiune de a contracta o boală.

*predispozițiúne f. (d. prefixu pre-, înainte, și dispozițiune). Starea sufletuluĭ saŭ corpuluĭ care te predispune la ceva: acest copil are predispozițiune (saŭ: predispozițiunĭ) de pictură, de a se îmbolnăvi de frigurĭ. – Și -íție.

predispoziție (desp. -ți-e) s. f., art. predispoziția (desp. -ți-a), g.-d. art. predispoziției; pl. predispoziții, art. predispozițiile (desp. -ți-i-)

predispoziție (-ți-e) s. f., art. predispoziția (-ți-a), g.-d. art. predispoziției; pl. predispoziții, art. predispozițiile (-ți-i-)

predispoziție s. f. → dispoziție

predispoziție

predispoziție, -ției gen. a.

PREDISPOZIȚIE s. 1. v. aptitudine. 2. (MED.) (înv.) predispunere. (~ la diabet.)

PREDISPOZIȚIE s. 1. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 2. (MED.) (înv.) predispunere. (~ la diabet.)