opțiuni
  • info

11 definiții pentru pregetare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREGETARE s. f. (Rar) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – V. pregeta.

pregetare sf [At: VARLAAM – IOASAF, 69r/10 / Pl: ~tări / E: pregeta] (Înv) 1 Ezitare. 2 (Pex) Întârziere a unei acțiuni Si: amânare, (reg) pregetătură (2). 3 (Îlav) Fără ~ Neîntârziat.

PREGETARE, pregetări, s. f. (Pop.) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. – V. pregeta.

PREGETARE, pregetări, s. f. Faptul de a pregeta; șovăire, zăbovire, preget.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pregetare s. f., g.-d. art. pregetării

pregetare s. f., g.-d. art. pregetării

pregetare s. f., g.-d. art. pregetării; pl. pregetări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREGETARE s. v. ezitare.

PREGETARE s. v. întârziere, zăbovire.

PREGETARE s. codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, nehotărîre, șovăială, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ lui era justificată.)

pregetare s. v. ÎNTÎRZIERE. ZĂBOVIRE.

Intrare: pregetare
pregetare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pregetare
  • pregetarea
plural
  • pregetări
  • pregetările
genitiv-dativ singular
  • pregetări
  • pregetării
plural
  • pregetări
  • pregetărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pregetare, pregetărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi pregeta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.