prejos av [At: BOLINTINEANU, O. 202 / E: pre + jos] (Îlav) Mai ~ În situație de inferioritate, de subordonare față de cineva sau de ceva.

PREJOS adv. (Numai în locuțiuni) Mai prejos (adesea urmat de un complement al comparației construit cu «de», «ca» sau «decît») = a) în inferioritate (față de cineva sau ceva), întrecut (de cineva), inferior (cuiva). Ce, tu ești mai prejos ca altul, care n-are nici studii, nici pregătire? DEMETRIUS, C. 55. Nu se lăsau nici ei mai prejos. ISPIRESCU, L. 111. Orice iubire alta, aici, la muritori, Afară de iubirea a toatei omenire, Pe lîngă cea a țării se află mai prejos. BOLINTINEANU, O. 202; b) mai puțin, mai slab, mai prost (decît... ), inferior (față de... ). Conferința a fost mai prejos de așteptările noastre.

PREJOS adv.: Mai ~ inferior. /pre- + jos

prejos adv. 1. pe jos; 2. fig. inferior: e mai prejos de tine.

JOS, ❍GIOS adj. I. Puțin ridicat (de la pămînt): casă joasă; măsuță joasă. II. adv. În partea dedesubt, care e la pămînt sau mai aproape de pămînt (în opoziție cu sus); a (se) da ~, a (se) coborî; a cădea ~ (de pe scară, din pat, etc.); pe ~, pe pămînt; (umblînd) cu picioarele: Da, zău, vino și pe jos, Că te-oiu primi bucuros (IK.-BRS.); a se lăsa mai pe ~, a fi întrecut de altul: nici la băutură nu se lăsa el mai pre ~ (ISP.); a rămînea pe ~, a rămînea inferior, mai slab, mai în urmă: dascălul Iordache rămăsese acum pe jos (CRG.); † (om) de ~ , din popor, de rînd: de să va prileji vre-un om de jos să dea palmă vre-unui boiaren, atunce acela face sudalmă mare (PRV.-MB.); pre~ 👉 PREJOS. III. interj. Strigăt de comandă, de desaprobare, de ură, etc.: ~ pălăria! ~ tirania! ~ guvernul! IV. sbst. Partea de jos: în ~ul apei [lat. deo(r)sum; forma pe jos „cu picioarele” e refăcută prin etimologie populară din ngr. πεζὸς].

prejos (mai ~) loc. adj., loc. adv.

!prejos (mai ~) adv.

prejos adv.

Prejos ≠ presus