premisă sf [At: NAPOLEON, 10/26 / V: ~iză, (îvr) ~misie / Pl: ~se / E: lat praemissio, ger Prämisse, fr prémisse] 1 Punct de plecare al unei acțiuni, al unei inițiative, al unei argumentații etc. 2 (Log) Fiecare dintre propozițiile inițiale ale unui raționament, din care se deduce concluzia.

PREMISĂ, premise, s. f. 1. (Logică) Fiecare dintre cele două judecăți din care se scoate concluzia unui silogism. Taine e prea mare logician, pentru ca din premise să nu-i iasă de la sine încheierea. GHEREA, ST. CR. I 17. ◊ Premisă majoră v. major. Premisă minoră v. minor. 2. Idee de bază, punct de plecare. Politica Uniunii Sovietice, care pornește de la premisa că în viața internațională nu există nici o problemă litigioasă care să nu poată fi rezolvată pe cale pașnică, se bucură de sprijinul fierbinte al tuturor acelora cărora interesele păcii le sînt scumpe. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2694. ♦ Bază, condiție. Dezvoltarea continuă a industriei și agriculturii socialiste constituie premisa necesară a creșterii sistematice a bunăstării poporului muncitor. – Variantă: premiză s. f.

PREMISĂ s.f. 1. (Log.) Fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia. ♦ Fiecare enunț dintr-un șir de enunțuri din care este dedus un alt enunț. 2. Idee de bază; (p. ext.) bază, condiție. [Var. premiză s.f. / < fr. prémisse, cf. lat. praemissa].

PREMISĂ s. f. 1. punct de plecare al unei acțiuni, argumentații etc. ◊ idee de bază. 2. fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia. (< fr. prémisse, lat. praemissa)

PREMISĂ ~e f. 1) Afirmație din care decurge o concluzie; idee de bază; punct de plecare. 2) log. Propoziție care face parte dintr-un raționament, din care se deduce o concluzie. [G.-D. premisei] /<fr. prémisse

*premísă f., pl. e (mlat. praemissa, subînț. sententia, părere pusă înainte, d. praemittere, -missum, a trimete înainte). Log. Propozițiune exprimată în aintea concluziuniĭ într’un silogizm: din premise se trage concluziunea. – Fals -iză.

premisie sf vz premisă

premiză sf vz premisă

PREMIZĂ s.f. v. premisă.

premise f. pl. cele două prime propozițiuni ale unui silogism.

premisă s. f., g.-d. art. premisei; pl. premise

premisă s. f., g.-d. art. premisei; pl. premise

premisă s. f., g.-d. art. premisei; pl. premise

premiză

PREMISĂ s. 1. (LOG.) (înv.) protază. (~ într-un silogism.) 2. postulat. (O ~ emisă de cineva.)

PREMISĂ s. 1. (LOG.) (înv.) protază. (~ într-un silogism.) 2. postulat. (O ~ emisă de cineva.)

PREMISĂ condiție a desfășurării unui incident sau a unui accident aviatic.