opțiuni
  • info

16 definiții pentru preoți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREOȚI, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot.

PREOȚI, preoțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face preot; a (se) popi, a (se) hirotonisi. 2. Intranz. (Înv.) A exercita funcția de preot; a păstori. [Pr.: pre-o-] – Din preot.

preoți [At: PRAV. GOV. 12r/6 / P: pre-o~ / V: (înv) preuți, (reg) priuți / Pzi: ~țesc / E: preot] 1-2 vtr A (se) face preot (2) Si: a (se) hirotonisi, (pfm) a (se) popi2. 3 vi (Înv) A exercita funcția de preot (2) Si: a păstori, (pfm) a popi2.

PREOȚI, preoțesc, vb. IV. Tranz. A face preot, a hirotonisi; a popi.

A PREOȚI ~esc 1. tranz. A face să se preoțească; a popi; a hirotonisi. 2. intranz. A exercita funcția de preot; a fi preot; a păstori. [Sil. pre-o-] /Din preot

A SE PREOȚI mă ~esc intranz. A deveni preot; a se popi; a se hirotonisi. [Sil. pre-o-] /Din preot

preoțì v. a fi, a se face preot: cei ce voiau să se preoțească.

preuți v vz preoți

priuți v vz preoți

2) preuțésc v. tr. (d. preut). Est. Fac preut. V. intr. Funcționez ca preut: a preuțit 50 de anĭ. – În vest preo-. V. popesc 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

preoți (a ~) (desp. pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțesc, 3 sg. preoțește, imperf. 1 preoțeam; conj. prez. 1 sg. să preoțesc, 3 să preoțească

preoți (a ~) (pre-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțesc, imperf. 3 sg. preoțea; conj. prez. 3 să preoțească

preoți vb. (sil. pre-o-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preoțesc, imperf. 3 sg. preoțea; conj. prez. 3 sg. și pl. preoțească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREOȚI vb. v. păstori.

PREOȚI vb. v. hirotonisi.

PREOȚI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) hirotonisi, a (se) popi, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

preoți vb. v. PĂSTORI.

Intrare: preoți
  • silabație: pre-o-ți info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preoți
  • preoțire
  • preoțit
  • preoțitu‑
  • preoțind
  • preoțindu‑
 singular plural
  • preoțește
  • preoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preoțesc
 (să)
  • preoțesc
  • preoțeam
  • preoții
  • preoțisem
a II-a (tu)
  • preoțești
 (să)
  • preoțești
  • preoțeai
  • preoțiși
  • preoțiseși
a III-a (el, ea)
  • preoțește
 (să)
  • preoțească
  • preoțea
  • preoți
  • preoțise
plural I (noi)
  • preoțim
 (să)
  • preoțim
  • preoțeam
  • preoțirăm
  • preoțiserăm
  • preoțisem
a II-a (voi)
  • preoțiți
 (să)
  • preoțiți
  • preoțeați
  • preoțirăți
  • preoțiserăți
  • preoțiseți
a III-a (ei, ele)
  • preoțesc
 (să)
  • preoțească
  • preoțeau
  • preoțiră
  • preoțiseră
preuți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priuți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preoți, preoțescverb

etimologie:
  • preot DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.