PREPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepeliță] – Din bg., sb. prepelica.

prepeliță¹ sf [At: HERODOT (1645), 115 / V: (reg) pirpi~, plepe~ / A și: (reg) prepeliță / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: bg препелица] 1 Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă Si: pitpalac, (reg) pitulice, titirlic (Coturnix coturnix). 2 (Reg; îe) A se înțelege ca gâsca cu ~ța A nu se înțelege deloc. 3 (Reg; îe) A prins ~ța de coadă Se spune despre un om beat. 4 (Reg; fig; îe) A căuta coada ~ței A căuta un lucru inexistent. 5 (Pex) Vânătoare de prepelițe (1).

PREPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepeliță] – Din bg., scr. prepelica.

PREPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare din familia galinaceelor, de culoare galben-cafenie, vărgată pe spate; trăiește prin ierburi și prin semănături și e vînată pentru carnea ei (Coturnix coturnix); pitpalac. Vînător de iepuri și de prepelițe. NEGRUZZI, S. I 319. ◊ Expr. (Familiar) A se înțelege ca gîsca cu prepelița = a nu se înțelege de loc. Jupîn Traicule, ne înțelegem ca gîsca cu prepelița. GALACTION, O. I 177. A căuta coada prepeliței = a căuta un lucru inexistent, a căuta în zadar. A prinde prepelița de coadă v. coadă. – Pl. și: (Mold.) prepeliți (SADOVEANU, O. V 39, EMINESCU, N. 139).

PREPELIȚĂ ~e f. Pasăre de câmpie, migratoare, de talie mică, cu coada scurtă, având penaj brun cu alb pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă; pitpalac. ◊ A căuta coada ~ei a căuta ceva inexistent. [G.-D. prepeliței] /<bulg., sb. prepelica

prepeliță f. păsărică trecătoare din ordinul galinaceelor, are glas plăcut dar monoton, se vânează pentru carnea-i delicată (Tetrao cothurnix); fam. a prinde prepelița de coadă, Mold. a se îmbăta. [Slav. PREPELIȚA].

prépeliță f., pl. e (bg. prĭepelica, sîrb. prepelica, rus. pérepel, masculu prepelițeĭ, și perepëlka, femeĭa prepelițeĭ, rut. perepela, perepelyca, ceh. prepel, prepelice, prepelka, krepeláć krepelák [V. pitpalac] și krepelice, d. vsl. prĭepelĭ și plĭepelica, prepeliță). O păsărică galinacee călătoare maĭ mică de cît păturnichea și foarte căutată de vînătorĭ p. carnea eĭ gustoasă. A fi apucat prepelița de coadă, a fi beat. – Și prepelíță (nord).

perpeliță^2[1] sf vz prepeliță¹ corectat(ă)

pirpiliță sf vz prepeliță

plepeliță sf vz prepeliță

prepeliță s. f., g.-d. art. prepeliței; pl. prepelițe

prepeliță s. f., g.-d. art. prepeliței; pl. prepelițe

prepeliță s. f., g.-d. art. prepeliței; pl. prepelițe

PREPELIȚĂ s. (ORNIT.; Coturnix coturnix) pitpalac, (reg.) pitpălăcoi, pitulice, potârniche, titirlic.

PREPELIȚĂ s. v. pârpăriță.

prepeliță s. v. PÎRPĂRIȚĂ.

PREPELIȚĂ s. (ORNIT.; Coturnix coturnix) pitpalac, (reg.) pitpălăcoi, pitulice, potîrniche, titirlic.

GRÂUL-PREPELIȚEI s. v. ciormoiag, condroniu.

GRÂUL-PREPELIȚELOR s. v. sor-cu-frate.

grîul-prepeliței s. v. CIORMOIAG. CONDRONIU.

grîul-prepelițelor s. v. SOR-CU-FRATE.

prepeliță (prepelițe), s. f. – Pitpalac (Coturnix communis). Mr. perpeliță. Bg. prĕpelica, sb., cr. prepelica (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 289; Conev 55), din sl. plĕpelica. – Der. prepelicar, s. m. (cîine de vînătoare).

PRÉPELIȚĂ (< bg., scr.) Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galiformelor, de c. 18 cm lungime, de culoare brună, cu dungi pe spate (Coturnix coturnix). Vânat apreciat pentru carnea gustoasă. Sin. pitpalac (2). O varietate domestică (p. japoneză) este crescută pentru carne și îndeosebi pentru ouă, prescrise în alimentația dietetică.

a prinde prepelița / purceaua de coadă expr. a se îmbăta.