PREVALA, prevalez, vb. I. 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea atingerii unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere.

prevala v [At: MAG. IST. I, 69/13 / Pzi: ~lez / E: lat praevalere, fr prévaloir] (Liv) 1 vi A avea întâietate. 2 vi A avea preponderență Si: a predomina. 3 vi A se dovedi superior. 4 vr (Udp „de”) A se folosi de ceva, de obicei de un drept, în vederea atingerii unui anumit scop Si: (îvr) a se prevalida.

PREVALA, prevalez, vb. I. (Livr.) 1. Intranz. A avea preponderență; a predomina. 2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea realizării unui scop. – Din fr. prévaloir, lat. praevalere.

PREVALA, prevalez, vb. I. 1. lntranz. A avea preponderență, a predomina. Este absurd și dușmănos să spui că în opera sa [a lui Caragiale] prevalează limbajul mahalagiilor. L. ROM. 1953, nr. 1, 50. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se folosi, a face uz de ceva, în vederea unui anumit scop. A se prevala de un drept cîștigat.

PREVALA vb. I. 1. intr. A avea avantaj, a predomina. 2. refl. A trage un folos din ceva, a se folosi de ceva. [Cf. fr. prévaloir, lat. praevalere, it. prevalere].

PREVALA vb. I. intr. a avea întâietate, preponderență; a predomina. II. refl. a se folosi, a face uz de ceva. (< fr. prévaloir, lat. praevalere)

A PREVALA pers. 3 ~ează intranz. A ocupa o poziție dominantă (prin cantitate, forță, greutate, valoare, importanță etc.); a se impune prin superioritate (numerică, valorică, potențială); a predomina; a precumpăni; a prepondera. /<fr. prévaloir, lat. praevalere

prevalà v. 1. a avea mai multă valoare: opiniunea sa a prevalat; 2. a trage folos din: a se prevala din averea sa.

*prevaléz v. intr. (fr. prévaloir, it. prevalére, d. lat. prae-valére, a prevala. V. valoare). Am maĭ multă valoare, înving: opiniunea luĭ a prevalat. V. refl. Mă mîndresc, scot înainte: se prevalează cu averea, cu nașterea, cu știința luĭ.

prevala² (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă prevalez, 3 se prevalează; conj. prez. 1 sg. să mă prevalez, 3 să se prevaleze; imper. 2 sg. afirm. prevalează-te; ger. prevalându-mă

prevala¹ (a ~) (a predomina) vb., ind. prez. 3 prevalează, imperf. 3 pl. prevalau; conj. prez. 3 să prevaleze

prevala¹ (a ~) (a predomina) vb., ind. prez. 3 prevalează

prevala² (a se ~) (a se folosi) vb. refl., ind. prez. 3 se prevalează

prevala vb., ind. prez. 1 sg. prevalez, 3 sg. și pl. prevalează

PREVALA vb. 1. v. predomina. 2. v. precumpăni. 3. a precumpăni, a predomina, a prepondera, (înv.) a predomni. (~ mica gospodărie țărănească.)

PREVALA vb. 1. a domina, a predomina, (înv.) a predomni. (Optimismul ~ la el asupra pesimismului.) 2. a precumpăni, (înv.) a prisosi. (A ~ dreptatea lor.)

prevala (prevalez, prevalat), vb. refl. – A predomina; a face uz de ceva. Lat. praevalere (sec. XIX).