PREZENTAȚIE s. f. (Med.) Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la naștere. – Din fr. présentation.

prezentație sf [At: NEGULICI / V: ~iune (S și: ~esentațiune), (înv) ~zintățiune (S și: ~esintățiune) / S și: ~ese~ / Pl: ~ii / E: fr présentation] (Frm) Prezentare (7). corectat(ă)

PREZENTAȚIE, prezentații, s. f. (Med.) Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la naștere. – Din fr. présentation.

PREZENTAȚIE, prezentații, s. f. (Rar) Prezentare (1), recomandare. Putea să mai aștepte Magda cu marafeturile prezentațiilor. HOGAȘ, M. N. 29. Fac lesne cunoștință între dînșii, fără mijlocirea prezentațiilor cerute în societate. BOLINTINEANU, O. 289. – Variantă: prezentațiune s. f.

PREZENTAȚIE s.f. 1. (Liv.) Prezentare. 2. (Biol.) Parte a fătului care ia prima contact cu strîmtoarea superioară a bazinului la naștere. [Gen. -iei, var. prezentațiune s.f. / < fr. présentation].

PREZENTAȚIE s. f. 1. prezentare. 2. parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la naștere. (< fr. présentation)

prezentațiune sf vz prezentație

prezintățiune sf vz prezentație

PREZENTAȚIUNE s. f. v. prezentație.

PREZENTAȚIUNE s.f. v. prezentație.

prezentați(un)e f. 1. acțiunea de a (se) prezenta; 2. introducerea cuiva într’o societate.

*prezentațiúne f. (nlat. praesentátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se prezenta. – Și -áție, dar ob. -áre.

prezentație (poziție a fătului) (desp. -ți-e) s. f., art. prezentația (desp. -ți-a), g.-d. prezentații, art. prezentației

*prezentație (poziție a fătului) (-ți-e) s. f., art. prezentația (-ți-a), g.-d. prezentații, art. prezentației

prezentație s. f., pl. prezentații

PREZENTAȚIE s. v. prezentare, recomandare, recomandație.

prezentație s. v. PREZENTARE. RECOMANDARE. RECOMANDAȚIE.