pricolici smi [At: KLEIN, D. 405 / V: (înv) pircul~, prec~, precul~, ~ori~, ~cul~, pircuri~, ~iguri~, str~, stricul~, tr~ smf / E: ns cf mg prikulics] 1 (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii bărbați (sau animale) după moarte și care ia înfățișarea unor animale Si: moroi², vârcolac. 2 (Pgn) Strigoi. 3 (Reg) Copil neastâmpărat. 4-5 (Pgn) Prichindel (7-8). 6 (Buc; îf tricolici) Pui de animal nedezvoltat. 7 (Zlg; reg) Pârș² (Muscardinus avellanarius). 8 (Reg) Licurici (Lampyris noctiluca).

PRICOLICI, pricolici, s. m. (În superstiții) Om (viu sau mort) care se preface noaptea în lup sau în cîine, pricinuind rele celor pe care-i întîlnește. V. strigoi, vîrcolac, moroi. Stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45. – Variantă: tricolici (ALECSANDRI, T. 509) s. m.

PRICOLICI ~ m. 1) (în superstiții) Om (viu sau mort) despre care se crede că se preface noaptea în lup sau în câine. 2) reg. Copil vioi și zburdalnic. /Orig. nec.

pricolícĭ, V. tricolicĭ.

pirculici sm vz pricolici

precolici sm vz pricolici

preculici sm vz pricolici

pricorici sm vz pricolici

priculici sm vz pricolici

pricurici^[1] sm vz pricolici

prigurici sm vz pricolici

stricolici sm vz pricolici

striculici sm vz pricolici

tricolici sm vz pricolici

TRICOLICI s. m. v. pricolici.

pricoliciu m. mort prefăcut în fiară, mai ales în lup (v. vârcolac): doar în cale ți-a eșit pricoliciu afurisit POP.; coada pricolicilor, plantă cu florile mici alb-gălbui, cultivată ca decorativă (Spiraea aruncus). [Mold. tricoliciu: origină necunoscută].

tricoliciu m. Mold. 1. V. pricoliciu: e vr’o tabără de care sau un rond de tricolici? AL.; 2. fig. băiat mic și obraznic. [Și pricoliciu: origină necunoscută].

tricolícĭ (est) și pricolícĭ m. (gr. thrix, trihós, păr, și lýkos, lup. D. rom. vine ung. pirkorics). În credințele populare, posedat, demoniac, lunatic, om viŭ prefăcut în lup orĭ și în altă feară (V. moroĭ, strigoĭ, vîrcolac). Coada pricolicilor. V. coadă.

pricolici s. m., pl. pricolici, art. pricolicii

pricolici s. m., pl. pricolici, art. pricolicii

pricolici s. m., pl. pricolici, art. pricolicii

pricoliciu, -lici.

PRICOLICI s. v. licurici, pici, prichindel, puști, stafie, strigoi, țânc.

PRICOLICI s. v. vârcolac.

pricolici s. v. LICURICI. PICI. PRICHINDEL. PUȘTI. STAFIE. STRIGOI. ȚÎNC.

PRICOLICI s. (MITOL. POP.) vîrcolac.

pricolici (pricolici), s. m. – Strigoi, duh rău care ia înfățișarea de lup. – Var. tricolici, pricolic. Origine necunoscută. Aparține unei mitologii populare foarte răspîndite, cf. germ. Werwolf, fr. loup-garou, care ajunge pentru a convinge că în ultima parte a cuvîntului trebuie să vedem ngr. λύϰος „lup”. Prima parte rămîne nesigură; gr. θρίξ „păr” (Scriban) este improbabilă fonetic și dificilă semantic; πρίϰός „amar, trist” convine fonetic, dar nu și în privința sensului. Legătura cu rom. vîrcolac (Tiktin) nu este sigură. Din rom. provine mag. pirkorics (Edelspacher 24).

tricolici s.m. (pop.) 1. om posedat, lunatic, demoniac; om prefăcut în lup sau în altă fiară; pricolici. 2. (fig.) băiat mic și obraznic.

tricolici, s.m. – v. vârcolac.

tricolici, s.m. – (mit.) v. vârcolac.