prier² ssg [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 48/16 / A și: prier / V: (înv) ~e, (reg) preer, preir^[1] (A: nct), prer, ~iar, prie, ~el, priil (A: nct), priir (A: nct) / E: lat Aprilis] (Pop) Aprilie. corectat(ă)

PRIER s. m. Numele popular al lunii aprilie. Apoi mai este mărțișor și o parte din prier. ȘEZ. XVIII 234.

PRIER m. pop. A patra lună a anului; aprilie. /<lat. Aprilis

Prier m. numele popular al lunei Aprilie: Prier, al verdeții Domn AL. [Lat. APRILIS].

príer m. (lat. Aprilis, infl. de grier). Vechĭ. April.

preer^[1] ssg vz prier² corectat(ă)

preir^2[1] s vz prier²

prer² ssg vz prier² corectat(ă)

priar ssg vz prier² corectat(ă)

prie ssg vz prier² corectat(ă)

priel ssg vz prier² corectat(ă)

priere^[1] ssg vz prier² corectat(ă)

priil^[1] ssg vz prier² corectat(ă)

priir^[1] ssg vz prier² corectat(ă)

!prier (aprilie) (înv., pop.) s. m., g.-d. art. lui prier (luna ~)

!prier (înv., pop.) s. m., g.-d. lui prier

prier/prier s. m.

Prier.

prier s. m. – Aprilie. – Megl. pril’. Lat. aprilis (Pușcariu 1381; Candrea-Dens., 1444; REW 562), cf. aprilie. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 50.

PRIER s. v. aprilie.

prier s. v. APRILIE.

priér, s.m. (pop.) Luna aprilie. ■ Din punct de vedere agricol, luna aprilie (dar și martie) corespunde cu perioada numită „pe vremea aratului” (Faiciuc, 2008: 253). ■ Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): „Și vo(iu) avea a ploa în luna lui prier”. – Din lat. aprilis „aprilie” (Pușcariu, CDDE, după DER).

prier, s.m. – (pop.) Luna aprilie. Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): „Și vo(iu) avea a ploa în luna lui prier”. – Din lat. aprilis „aprilie” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).

prier, s.m. – (pop.) Luna aprilie. Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): „Și vo(iu) avea a ploa în luna lui prier”. – Din lat. Aprilis.