7 definiții pentru priitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
priitor, ~oare a [At: MOXA, 387/32 / P: pri-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: prii1 + -tor] 1 (Înv) Care priește1 (1). 2 (Înv) Prielnic.
PRIITOR, -OARE, priitori, -oare, adj. (Rar) Favorabil, prielnic. N-au fost priitoare împrejurările în care se afla țara. GHEREA, ST. CR. II 98.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRIITOR, -OARE, priitori, -oare, adj. (Rar) Favorabil, prielnic. – Din prii + suf. -tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Synonyms dictionaries
Synonyms and similar meaning words.
PRIITOR adj. v. avantajos, binevoitor, compătimitor, favorabil, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, prielnic, propice.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRIITOR s. v. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
priitor adj. v. AVANTAJOS. BINEVOITOR. COMPĂTIMITOR. FAVORABIL. ÎNGĂDUITOR. ÎNȚELEGĂTOR. MĂRINIMOS. MILOS. MILOSTIV. PRIELNIC. PROPICE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
priitor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
priitor, priitoareadjectiv
-
- N-au fost priitoare împrejurările în care se afla țara. GHEREA, ST. CR. II 98. DLRLC
-
etimologie:
- prii + -tor. DLRM