21 de definiții pentru prilej
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRILEJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež.
PRILEJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
prilej sn [At: CORESI, L. 162/15 / V: (reg) ~egiu, (înv) părl~, pârl~, prâl~, (reg) prel~ / Pl: ~uri / E: bg прилеж] 1 Ocazie. 2 (Înv; îlav) La ~ În fața situației. 3 (Îrg; îe) Vreme cu ~ Moment potrivit, favorabil. 4 (Îvr; îlv) A-și face ~ cu... A se îndeletnici cu... 5 Cauză. 6 Motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei acțiuni Si: pretext, (îrg) pofidă, (înv) podoimă, prilejire (8). 7 (Înv; îlv) A lua (de sau a-și afla) ~ A invoca un pretext. 8 (Îrg) Avere. 9 (Iuz; îlav) Cu ~ Mult. 10 (Reg) Pericol. 11 (Reg; în superstiții; îla) Cu ~ Aducător de rele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRILEJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. Ne-am întîlnit cu prilejul parastasului și abia de am schimbat cîteva vorbe tot timpul. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. Mișu St. Popescu vrea să divorțeze! Lung prilej de vorbe și de ipoteze. TOPÎRCEANU, P. 234. ◊ (În construcție cu verbe ca «a da», «a avea», «a căuta», «a pierde» etc.) Catinca mai avea altele de spus și nu pierdea prilejul să le spuie. C. PETRESCU, C. V. 85. Căuta veșnic prilejuri să întîlnească pe Ion. REBREANU, R. I 117. Mulți ani trecuse la mijloc, de cînd acești frați nu mai avusese prilej a se întîlni. CREANGĂ, O. A. 220. Vrei să vii? Nu scăpa prilejul. ALECSANDRI, T. I 347. ◊ Expr. A căuta (sau a pîndi) vreme cu prilej = a căuta un moment potrivit pentru a... Cumătrul caprei... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139. 2. Motiv, pricină. Dintr-un nimic... ea scotea prilej de vorbă ceasuri întregi. BASSARABESCU, S. N. 35. N-am dat în viață nimănui Prilej să-mi poarte dușmănie. COȘBUC P. I 199. 3. (Învechit) Moment greu, strîmtorare, necaz. Jură cînd e la prilej Că de-a pus ea mîna măcar pe-un gîtej, S-o găsească moartă mîne-n zori vecinii. COȘBUC, P. I 252.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRILEJ ~uri n. 1) Situație favorabilă; circumstanță avantajoasă; moment oportun; ocazie. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acțiunilor sale; pretext; motiv. /<bulg. prilež
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRILEJ s.n. (Mold.) Avere, bogăție. Atunce Iordachi visternicul Rusăt, într-aceli vremi de vrăjbi, au slăbit tare din prilej pe mănăstiri și pe breslași. NECULCE. O samă cari au poftit să-și cisluiască ei banii și să se puie rupta lor cineși pe prilej, le-au dai voie. M. COSTIN. Etimologie: bg. prilež. Cf. a g o n i s i t ă (2), b l a g ă, b o g ă t a t e, b u c a t e, i o s a g, m a r h ă, p o v i j i e, s i r m e a.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prilej n. ocaziune: nu avusese prilej a se întâlni. [Abstras din prilejì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
priléj n., pl. urĭ (d. prilejesc). Ocaziune: am găsit prilej să plec cu eĭ. Vechĭ. Pricină, motiv: prilej de rîs. Pretext. Mold. L. V. Bogăție, avere. – Vechĭ și -égĭ și pîrlegĭ. Azĭ în Cov. pîrlej, ocaziune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârlej2 sn vz prilej
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prâlej sn vz prilej
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prelej sn vz prilej
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prilegiu sn vz prilej
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pîrléj, V. prilej.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prilej s. n., pl. prilejuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prilej s. n., pl. prilejuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prilej s. n., pl. prilejuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRILEJ s. 1. v. ocazie. 2. v. împrejurare. 3. împrejurare, întâmplare, ocazie. (~ul a făcut ca...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. v. cauză.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRILEJ s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, pericol, primejdie, situație, stare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prilej s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. PERICOL. PRIMEJDIE. SITUAȚIE. STARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRILEJ s. 1. ocazie, (înv. și reg.) pont, (înv.) ceas, găman. (A pierdut un ~ unic.) 2. circumstanță, ipostază, împrejurare, moment, ocazie, situație. (Un ~ potrivit.) 3. împrejurare, întîmplare, ocazie. (~ a făcut ca...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, rațiune, temei, (înv. și pop.) cuvînt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămînță. (~ care explică producerea unui fenomen.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
prilej, prilejuri, s.n. – 1. Întâmplare. 2. Pricină. 3. Accident (Lenghel, 1979). – Din bg. prilež (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pârlej, pârlejuri, s.n. (reg.; în loc. adv.) cu pârlej = foarte repede.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prilej, prilejurisubstantiv neutru
- 1. Moment oportun. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ocazie împrejurare
- Ne-am întîlnit cu prilejul parastasului și abia de am schimbat cîteva vorbe tot timpul. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. DLRLC
- Mișu St. Popescu vrea să divorțeze! Lung prilej de vorbe și de ipoteze. TOPÎRCEANU, P. 234. DLRLC
- Catinca mai avea altele de spus și nu pierdea prilejul să le spuie. C. PETRESCU, C. V. 85. DLRLC
- Căuta veșnic prilejuri să întîlnească pe Ion. REBREANU, R. I 117. DLRLC
- Mulți ani trecuse la mijloc, de cînd acești frați nu mai avusese prilej a se întîlni. CREANGĂ, O. A. 220. DLRLC
- Vrei să vii? Nu scăpa prilejul. ALECSANDRI, T. I 347. DLRLC
- (A căuta sau a pândi) vreme cu prilej = (a căuta un) moment potrivit, favorabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cumătrul caprei... de mult pîndea vreme cu prilej ca să pape iezii. CREANGĂ, O. A. 139. DLRLC
-
-
-
- Dintr-un nimic... ea scotea prilej de vorbă ceasuri întregi. BASSARABESCU, S. N. 35. DLRLC
- N-am dat în viață nimănui Prilej să-mi poarte dușmănie. COȘBUC P. I 199. DLRLC
-
- 3. Moment greu. DLRLCsinonime: necaz strâmtoare
- Jură cînd e la prilej Că de-a pus ea mîna măcar pe-un gîtej, S-o găsească moartă mîne-n zori vecinii. COȘBUC, P. I 252. DLRLC
-
etimologie:
- prilež DEX '98 DEX '09