primitea sf [At: PAMFILE, A. R. 216 / V: premet~, ~met~ / Pl: ~ele / E: drr primiteală] 1 (Reg) Mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, când se vântură grânele pe arie Si: (reg) felează, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasă. 2 (Reg) Unealtă formată dintr-o plasă susținută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava. 3 (Mun; îf premetea) Bidinea. 4 (Îe) A-i da cu premeteaua A vorbi mult și fără rost. 5 (Mun; îf premetea) Ștergar. 6 (Mun; îf premetea) Cârpă de spălat vasele Si: spălător. 7 (Mun; îf premetea) Cârpă de spălat pe jos Si: otreapă.

PRIMITEA, primitele, s. f. (Regional) Un fel de mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, cînd se vîntură grînele pe arie. Mătura de la primitit are o coadă lungă și subțire de lemn cu trei bețe la capăt legate cu ațe și formînd un schelet pe care se leagă ramurile de mătură... este lată și se numește primitea. PAMFILE, A. R. 216.

PRIMITEA, primitele, s. f. (Reg.) Un fel de mătură cu coadă lungă, cu care se mătură pleava cînd se vîntură grînele pe arie. – Din primiteală.

primitea f. Mold. felezău. [Abstras din primitì].

premetea sf vz primitea

primetea sf vz primitea

PREMETEA s. v. bidinea.

premetea s. v. BIDINEA.

primitea, primitele, s.f. (reg.) 1. mătură cu coadă lungă, făcută din nuiele sau fire de mătură, cu care se mătură pleava, paiele rămase la vânturatul cu lopata; felează, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasă, târn. 2. unealtă formată dintr-o plasă susținută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava (la vânturatul cu lopata). 3. (în forma: premetea) bidinea. 4. (în forma: premetea) ștergar, prosop; cârpă de spălat sau de șters vasele, de spălat pe jos.