PRINS¹ s. n. Prindere. ◊ De-a prinsul sau de-a prinselea = joc de copii în care un jucător aleargă să prindă pe alții care fug. – V. prinde.

prins¹ sns [At: ST. LEX. 171^v/1 / V: (reg) ~ă sf / E: prinde] 1-8 Prindere (1-8). 9 Percepere. 10 Memorare. 11 Învățare. 12 (Îcs) De-a ~ul sau de-a ~elea Joc în care un copil aleargă să prindă pe cei din jur, care fug Si: (reg) de-a ~nde-mă. 13 (Reg; îs) D-a pă (sau pră) ~ă Oină¹. 14-21 Prindere (19, 22, 24, 27, 29, 32-34). 22 (Spc) Vânătoare. 23 (Spc) Pescuit. 24 (Spc) Coasere. 25 (Spc) Cârpire. 26 (Îvr) Punere la jug. 27-36 Prindere (37, 39-40, 48, 57-58, 61-62, 65-66) 37 (Îvr) Pariu. 38 (Rar) Legare. 39 (Rar) Atașare.

PRINS¹ s. n. Prindere. ◊ De-a prinsul sau de-a prinselea = numele unui joc de copii în care un jucător aleargă să prindă pe alții care fug. – V. prinde.

PRINS¹ s. n. Acțiunea de a prinde; luare în stăpînire (a unei ființe sau a unui lucru); prindere. Dadaci, meșter pe tot regimentul în prinsul puilor, îi aducea, sara, cîte doi-trei puișori pîrpîliți cu meșteșug. CAMILAR, N. I 31. De-a prinsul (sau de-a prinselea), numele unui joc de copii în care un copil fuge după alții ca să-i prindă. La întoarcerea din amurg, cîrdurile de copii care se jucau de-a prinsul, ori își înălțau zmeiele, îi tăiau calea la fiecare pas. SADOVEANU, O. IV 80. – Formă gramaticală: (în expr.) prinselea.

PRINS¹ n. v. A PRINDE și A SE PRINDE. ◊ De-a ~ul (sau ~elea) joc de copii în care unul aleargă să prindă pe unul dintre ceilalți. /v. a (se) prinde

prins, -ă adj. Apucat, arestat: fugar prins. Agățat, atîrnat: haĭnă prinsă’n cuĭ. Ocupat: îs prins de o mulțime de afacerĭ. Închegat: lapte prins. S. m. Captiv, prizonier: prinșiĭ din războĭ. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a prinde. V. prinzare.

prinsă sf vz prins¹

prins s. n.

prins s. n.

prins s. n.

PRINS s. 1. v. luare. 2. v. agățare. 3. v. arestare.

PRINS s. 1. apucare, luare, prindere. (~ vasului cu mîna.) 2. agățare, agățat, atîrnare, atîrnat, prindere, spînzurare, spînzurat, suspendare, (livr.) acroșaj, acroșare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.) 3. (JUR.) arestare, capturare, prindere, (reg.) prinzare, (înv.) prinsoare, prinsură. (~ unui hoț dispărut.)

prins, s.n. Prindere. ■ De-a prinselea = joc de copii; mâță: jucătorul desemnat prin numărătoare trebuie să prindă pe oricare din participanți prin atingere, iar cel atins devine prinzător. – Din prinde.