9 definiții pentru pripire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRIPIRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi. – V. pripi.
PRIPIRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi. – V. pripi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
pripire sf [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 63 / Pl: ~ri / E: pripi] 1 (Îvp) Grăbire. 2 (Îvp; spc) Îndeplinire a unei acțiuni (prea) în grabă și adesea fără chibzuială Si: pripeală1 (2). 3 (Îvp) Ratare a unei acțiuni din cauza grabei Si: pripeală1 (3). 4 (Înv) Determinare a unei persoane de către altă persoană să acționeze în grabă Si: grăbire, îndemnare, pripeală1 (3) zorire. 5 (Îrg) Strădanie a unei persoane să facă ceva cât mai repede, la vreme etc. Si: pripeală1 (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRIPIRE, pripiri, s. f. Faptul de a (se) pripi, grăbire, zorire. Gîndurile lui s-au obișnuit a se rîndui frumos, fără pripiri năvalnice și mai ales fără dureri. REBREANU, P. S. 110.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pripire (rar) s. f., g.-d. art. pripirii; pl. pripiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pripire (rar) s. f., g.-d. art. pripirii; pl. pripiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pripire s. f., g.-d. art. pripirii; pl. pripiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRIPIRE s. v. grabă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRIPIRE s. grabă, precipitare, precipitație, pripă, pripeală, zor. (Ce e ~ asta?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pripire, pripiri, s.f. (pop.) 1. grabă, pripă, zor. 2. încălzire. 3. ardere, dogorire. 4. (despre holde) coacere timpurie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pripire, pripirisubstantiv feminin
-
- Gîndurile lui s-au obișnuit a se rîndui frumos, fără pripiri năvalnice și mai ales fără dureri. REBREANU, P. S. 110. DLRLC
-
etimologie:
- pripi DEX '98 DEX '09