PRITOCI, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. [Var.: pitroci vb. IV] – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. modificată

pritoci [At: CANTEMIR, I.I. II, 328 / V: (înv) ~tăci, ~ist~, (reg) petro~, pitro~, pli~, potrici, pret~ / Pzi: ~ocesc / E: bg приточа] 1-2 vtrp (C. i. vinul) A turna dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund Si: (reg) a preface, a prefira. 3 vt (Olt; îf pitroci) A fi bețiv. 4 vt (Pgn; c. i. lichide) A turna dintr-un vas în altul Si: a transvaza. 5 vt (Reg; îf pitroci; c. i. țuica) A rafina a doua oară. 6 vt (Mol; Buc; îf petroci; c. i. tortul de cânepă) A spăla turnând leșie în butoiul în care se află și scurgând-o prin cep. 7-8 vtrp (C. i. zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră) A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă Si: a vântura, (reg) a premeci. 9 vt (Rar; c. i. un lichid) A învolbura. 10 vt (Rar; pgn; c. i. materii, obiecte etc.) A muta dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta. 11 vt (Reg; pgn; îe) A pitroci limba (sau vorbele) în gură A vorbi încurcat sau nedeslușit. 12 vt (Reg; pgn; îae) A trăncăni. 13 vt (Reg; pgn; îae) A nu fi ascultat. 14 vt (Mun; fig; îf pitroci; c. i. oameni) A cicăli.

PRITOCI, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, scr. pretočiti.

PRITOCI, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi într-altul, pentru a-l limpezi după ce drojdia s-a așezat la fund; p. ext. a turna o băutură dintr-un vas într-altul. El însuși... a cumpărat [vinul] chiar din vie, el l-a pritocit, șase ani de-a rîndul, el l-a tras acum în butelii: era curat ca aurul. SLAVICI, N. I 335. Voi, chelari de bufi, Vin să-mi pritociți, Vin din nouă buți Prin oale, prin cane. TEODORESCU, P. P. 58. ♦ Fig. A schimba dintr-un loc într-altul. Mie nu mi-ai luat taxa, îi aminti Filip, pritocind banii dintr-o mînă în alta. GALAN, I 49. ♦ A scoate de mai multe ori la rînd zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză turnînd-o de fiecare dată la loc (cu scopul de a face să se amestece bine sarea dizolvată). Pepenii se pot mura și în beci și afară... La 10 zile îi pritocim. ȘEZ. VIII 10. – Variantă: pitroci (C. PETRESCU, R. DR. I, 29) vb. IV.

A PRITOCI ~esc tranz. 1) (vinul) A trece dintr-un butoi în altul (pentru a separa de drojdie). 2) (moarea) A scoate din vas și a turna la loc de câteva ori la rând. /<bulg. pretoța, sb. pretoțiti

pritocì v. a turna dintr’un vas într’altul: a pritoci vinul. [Slav. PRITOČITI, a transvaza].

petroci v vz pritoci

pitroci³ v vz pritoci

plitoci v vz pritoci

potrici v vz pritoci

pretoci v vz pritoci

pristoci v vz pritoci

prităci v vz pritoci

pitrocésc, V. pritocesc.

pretóc, pretocésc, V. pritoc.

pritocésc și pretocésc v. tr. (vsl. *prĭe-točiti, a pritoci, d. točiti, a topi, a vărsa, a cĭopli la strug; sîrb. pretočiti, a pritoci. V. tocesc). Vîntur moarea ca să se acrească și să pătrundă în toate părțile de o potrivă, transvazez vinu ca să-l ĭaŭ de pe drojdie. Fig. A pritoci cele învățate, a le limpezi revăzîndu-le. – În est pitrocesc. V. răvăcesc.

pritoci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocesc, 3 sg. pritocește, imperf. 1 pritoceam; conj. prez. 1 sg. să pritocesc, 3 să pritocească

pritoci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocesc, imperf. 3 sg. pritocea; conj. prez. 3 să pritocească

pritoci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocesc, imperf. 3 sg. pritocea; conj. prez. 3 sg. și pl. pritocească

PRITOCI vb. 1. (reg.) a răvăci, a strecura. (A ~ vinul.) 2. v. transvaza.

PRITOCI vb. 1. (reg.) a răvăci, a strecura. (A ~ vinul.) 2. a transvaza. (A ~ un lichid.)

pritoci (pritocesc, pritocit), vb. – A transvaza, a deșerta. – Var. Mold. pitroci. – Mr. pitrocire. Sl. pritočiti, cuvînt citat de Miklosich, Lexicon, 685, fără sens cunoscut, dar care trebuie să-l aibă pe cel din rom., din sl. točiti „a agita”, cf. bg. pretoči, slov. pritočiti, cu același sens (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Conev 63), și bg. točam › megl. tuțǫș, țuțiri „a scoate moare de varză” (Capidan 306). Pascu, I, 62, derivă în mod greșit mr. din piatră. – Der. pritoacă, s. f. (vas pentru transportul strugurilor); pritoc, s. n. (pritocire); pritoceală, s. f. (transvazare).

pitroci, pitrocesc, vb. IV (despre opinci, încălțăminte) a perfora, a găuri (cu potricala sau pitrocul) pentru a introduce nojițele sau șireturile.

pritoci, pritocesc v. t. (er. – d. bărbați) 1. a avea contact sexual cu o femeie. 2. a ejacula.