8 definiții pentru pritocire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRITOCIRE, pritociri, s. f. Acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritoceală, pritocit, pritoc. – V. pritoci.
PRITOCIRE, pritociri, s. f. Acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritoceală, pritocit, pritoc. – V. pritoci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
pritocire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pritoci] (Pop) 1-7 Pritoceală (1-7). 8 Cicălire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRITOCIRE s. f. Acțiunea de a pritoci.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pritocire s. f., g.-d. art. pritocirii; pl. pritociri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pritocire s. f., g.-d. art. pritocirii; pl. pritociri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pritocire s. f., g.-d. art. pritocirii; pl. pritociri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRITOCIRE s. 1. (reg.) răvăcire. (~ vinului.) 2. v. pritocit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRITOCIRE s. 1. (reg.) răvăcire. (~ vinului.) 2. pritoceală, pritocit, pritocitură, (pop.) pritoc. (~ verzei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pritocire, pritocirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a pritoci și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pritoc pritoceală pritocit răvăcire
etimologie:
- pritoci DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.