10 definiții pentru pritocit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRITOCIT1 s. n. Pritocire. – V. pritoci.
PRITOCIT1 s. n. Pritocire. – V. pritoci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
pritocit1 sn [At: CADE / V: (înv) prist~, (reg) pitro~ / Pl: (rar) ~uri / E: pritoci] 1-7 Pritoceală (1-7). 8 Cicălire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRITOCIT1 s. n. Pritocire. Pritocitul curechiului are de țintă ca... sarea să se poarte și să fie deopotrivă. ȘEZ. VIII 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pitrocit1 sn vz pritocit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pristocit sn vz pritocit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pritocit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pritocit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pritocit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRITOCIT s. pritoceală, pritocire, pritocitură, (pop.) pritoc. (~ul verzei.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRITOCIT s. pritoceală, pritocire, pritocitură, (pop.) pritoc. (~ verzei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pritocitsubstantiv neutru
- 1. Pritoc, pritoceală, pritocire, pritocitură. DEX '09 DLRLCsinonime: pritoc pritoceală pritocire pritocitură
- Pritocitul curechiului are de țintă ca... sarea să se poarte și să fie deopotrivă. ȘEZ. VIII 9. DLRLC
-
etimologie:
- pritoci DEX '09 DEX '98