PRIVAȚIUNE, privațiuni, s. f. Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. privation.

privațiune sf [At: VÂRNAV, L. 141^v / 15 / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr privation, lat privatio, -onis] (Mpl) 1-3 Privare (1-3). 4 Abținere voită de la ceva. 5 (Pex) Lipsă. 6 (Pex) Sărăcie. 7 (Pex) Mizerie.

PRIVAȚIUNE, privațiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. privation.

PRIVAȚIUNE, privațiuni, s. f. (Mai ales la pl.) Faptul de a se priva sau de a fi privat de ceva (mai ales de bunuri materiale); lipsă, sărăcie, abținere. Obrajii. aveau ceva de pergament subțire, oglindind pustiul și jignirile inimii. Oglindind, de asemeni, privațiunile unei existențe care se îndărătnicește să salveze aparențele bunei stări. PAS, Z. I 96. Acei bieți dăscălași, care au fost depozitari limbii și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată, plină de privațiuni și de coate-sparte. GHICA, S. A. 72.

PRIVAȚIUNE s.f. Pierdere, suprimare, lipsă a unui drept, a unui bun, a unui avantaj. ♦ (La pl.) Lipsă, sărăcie; abținere voită. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. privation, lat. privatio].

PRIVAȚIUNE s. f. faptul de a (se) priva; (pl.) lipsuri, sărăcie. (< fr. privation, lat. privatio)

PRIVAȚIUNE ~i f. 1) v. A PRIVA și A SE PRIVA. 2) Lipsă de mijloace necesare; sărăcie; mizerie. [Sil. -ți-u-] /<fr. privation

privați(un)e f. 1. lipsire de un bine sau de lucruri necesare: mari privațiuni; 2. abținere voluntară dela ceva: a-și impune privațiuni.

privațiúne f. (lat. privátio, -ónis). Acțiunea de a priva. Lipsa unuĭ avantaj, uneĭ facultățĭ: privațiunea drepturilor civile, a vederiĭ. Pl. nevoĭ, suferințe: am suferit multe privațiunĭ.

privație^[1] sf vz privațiune

privațiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. privațiunii; pl. privațiuni

privațiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. privațiunii; pl. privațiuni

privațiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. privațiunii; pl. privațiuni

privațiune (i-u)

PRIVAȚIUNE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.

privațiune s. v. LIPSĂ. MIZERIE. NEVOIE. SĂRĂCIE.